Portocala mecanică şi prelucrarea prin aşchiere





Scriu acest text cu un sentiment de uşurare. Am trecut şi peste asta. Românul e tare ca stânca , şi la bine şi la greu. La greu mai ales şi parcă prea des. Am tot sperat să scriu despre o victorie, despre cum, noi cei mai mulți prelucrători prin așchiere din Europa am fi prins în menghină, portocala mecanică şi-am fi găurit-o cum am fi vrut ... dar am uitat ce generație sunt eu .
N-a fost să fie ...Milioane de români, această specie deosebită, am stat care pe unde am apucat, cu sufletul la gură, cu plasma lângă burtă şi cu bere-n nas ... nici “prietenii nu mai ştiu de ce “ aşteptând ceva ce parcă nu mai vrea să vină. De parcă am retrăi veşnic o obişnuinţă. O obișnuință ce duce la eşec şi chiar la o plenitudine a eşecului, o acceptare, o resemnare, parcă propagată de mitul Mioriţei şi al baciului moldovean.
O victorie, un succes, după atâta imagine înnegrită de tuşul tipografic al veştilor de pretutindeni, în care românul face ce face şi iar dă cu “bâta-n baltă” cu “cuţitul în vreo batrînă” sau cu “ranga-n bancomat”, ar fi răzbunat partea bună şi ne-ar mai fi adus un plus de fericire colectivă.
Dar să explicitez ceva absolut necesar cititorului din generaţia de după 89, şi anume :în România ceaușistă, cele mai multe licee erau industriale şi cei mai mulți absolvenţi aveau diploma de “prelucrător prin aşchiere “. Acestă denumire m-a fascinat vreme multă
şi poate nici acum nu am o viziune clară, dar e ceva curios, că am asociat acesta cu portocala mecanică, cu fotbalul şi mândria națională.
Trebuie în schimb să recunoaștem că la organizare, participare şi galerie am fost la înalţime. Cu avioane lowcost, cu maşina sau cu autocarul s-a adunat românul mic cu mare să participe la un campionat al Speranţei. Îmbrăcaţi de marketingul inteligent al unui producător de bere, care a colorat în galben România, s-au vopsit, au cântat, au tresărit şi au lăcrimat într-un cuvânt au trăit la intensitate maximă toate meciurile din tribune, şi au scandat “Hai România “ pe străzile elveţiene. Dar gurile rele spun că olandezi, ne-au luat şi la galerie. Au fost mai mulţi, au tropăit mai tare din papuci lor de lemn dar mai ales au avut “scenografie de stadion”, şi portocala mecanică s-a rostogolit elegant de 2 ori în poarta noastră.
Dar să revin la analiza mea şi să deduc că am greşit.. că Tamaş, Chivu, Lobonţ nu ştiu ce liceu au absolvit, dar generația de la Sevilla sigur au ştiu să prelucreze prin aşchiere o cupă , una singură dar de neuitat.”Hai România “

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Toamna se numără ......şomerii

În oraşul de la mare ...