Portocala mecanică şi prelucrarea prin aşchiere





Scriu acest text cu un sentiment de uşurare. Am trecut şi peste asta. Românul e tare ca stânca , şi la bine şi la greu. La greu mai ales şi parcă prea des. Am tot sperat să scriu despre o victorie, despre cum, noi cei mai mulți prelucrători prin așchiere din Europa am fi prins în menghină, portocala mecanică şi-am fi găurit-o cum am fi vrut ... dar am uitat ce generație sunt eu .
N-a fost să fie ...Milioane de români, această specie deosebită, am stat care pe unde am apucat, cu sufletul la gură, cu plasma lângă burtă şi cu bere-n nas ... nici “prietenii nu mai ştiu de ce “ aşteptând ceva ce parcă nu mai vrea să vină. De parcă am retrăi veşnic o obişnuinţă. O obișnuință ce duce la eşec şi chiar la o plenitudine a eşecului, o acceptare, o resemnare, parcă propagată de mitul Mioriţei şi al baciului moldovean.
O victorie, un succes, după atâta imagine înnegrită de tuşul tipografic al veştilor de pretutindeni, în care românul face ce face şi iar dă cu “bâta-n baltă” cu “cuţitul în vreo batrînă” sau cu “ranga-n bancomat”, ar fi răzbunat partea bună şi ne-ar mai fi adus un plus de fericire colectivă.
Dar să explicitez ceva absolut necesar cititorului din generaţia de după 89, şi anume :în România ceaușistă, cele mai multe licee erau industriale şi cei mai mulți absolvenţi aveau diploma de “prelucrător prin aşchiere “. Acestă denumire m-a fascinat vreme multă
şi poate nici acum nu am o viziune clară, dar e ceva curios, că am asociat acesta cu portocala mecanică, cu fotbalul şi mândria națională.
Trebuie în schimb să recunoaștem că la organizare, participare şi galerie am fost la înalţime. Cu avioane lowcost, cu maşina sau cu autocarul s-a adunat românul mic cu mare să participe la un campionat al Speranţei. Îmbrăcaţi de marketingul inteligent al unui producător de bere, care a colorat în galben România, s-au vopsit, au cântat, au tresărit şi au lăcrimat într-un cuvânt au trăit la intensitate maximă toate meciurile din tribune, şi au scandat “Hai România “ pe străzile elveţiene. Dar gurile rele spun că olandezi, ne-au luat şi la galerie. Au fost mai mulţi, au tropăit mai tare din papuci lor de lemn dar mai ales au avut “scenografie de stadion”, şi portocala mecanică s-a rostogolit elegant de 2 ori în poarta noastră.
Dar să revin la analiza mea şi să deduc că am greşit.. că Tamaş, Chivu, Lobonţ nu ştiu ce liceu au absolvit, dar generația de la Sevilla sigur au ştiu să prelucreze prin aşchiere o cupă , una singură dar de neuitat.”Hai România “

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Imagine
 Edm und Burke: “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” Totul este la vedere fără ruşine şi incredibil oamenii par să orbească! Cum ar fi să  devenim imuni la ştiri? Cum ar fi ca cineva să inventeze un selector de ştiri? Îmi veţi spune că nu avem nevoie de aşa ceva, ci de deontologie jurnalistică, de obiectivitate şi morală. Iar eu revin şi spun că avem nevoie ori de acest selector, dar mai bine şi definitiv  de o altă orânduire. Jose Ortega Y Gasset (nu, nu este un jucător de fotbal!?) scria în 1930 în celebra “Revolta maselor” cu patosul tipic hispanic, în care angoasa se amesteca, în chip paradoxal, cu triumful, scria şi  anunţa apariţia unui nou tip de om: omul golit de istorie şi de propriu-i trecut, omul fară valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasă“, „omul–masă“. Cu stupoare mă întreb: suntem noi în urmă sau “urma/turma” ne-a ajuns şi actualizăm ideea de “omul-grămadă”? La noi l
Citiți mai multe

La omu’ sărac...

Imagine
E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata. Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorif
Citiți mai multe

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Imagine
Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisescu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foar
Citiți mai multe