Binele nostru cel de toate zilele…

Dacă am putea reflecta zilnic la bunele şi relele din viaţa noastră poate, am deveni mai lucizi şi conştienţi de valoarea vieţii şi a prieteniei.
Mi-am petrecut weekendul în compania unor prieteni bucureşteni şi pentru a nu ştiu câta oară am înţeles vorba aceea „ai prieteni eşti bogat „.
Noua generaţie poate gândi ca e demonetizat cuvantul prietenie, ca nu e neapărat nevoie să te întalneşti şi să consumi timpul aşa în varianta clasică  cu plimbări şi conversaţii...
E simplu să intri pe mess unde prietenii stau cuminți aliniați pe categorii.
M-am gandit să-mi pun și eu prietenii pe categorii, nu prea mi-a iețit socoteala ...
Toți sunt cam în aceaiși categorie „prieteni și atât”, o legatură mai puternică şi mai reală.
Lumea virtuală în care se învârt copiii, adolescenţii, denaturează şi complică ideea de prietenie. Dacă am socoti câte lucruri bune se fac din prietenie am declara-o ca pe o
condiţie „sine qua non „ a existenţei umane. Sunt o militantă a acestei lumi paşnice
şi plină de prietenie, de adevarată prietenie în care să nu existe interese și minciuni.
Aşa cum scriam, prietenii mei sunt valabili şi rezistă de când ne-am întâlnit prima oară
la şcoala generală şi acest sentiment este aşa de puternic și de stabil încât, ne face să ne dorim să ne revedem fericiți și plini de viață de fiecare dată. Nu e de ajuns să mergem în același cluburi să purtăm aceeași marcă de jeans sau să ne schimbam mașini după moda
lunii. Nu aceaste lucruri fac prietenia .Astăzi noțiunea se confundă foarte ușor cu aceea de „cunoștinșă”...a!! cutărescu ..păi suntem prieteni ...frecventăm același club....!”
Ei, bine, am fost puțin nostalgică cu acest text, poate pentru că a venit cu adevărat primavara, poate pentru ca sunt sărbătorile pascale, poate pentru că trăiesc între tineri
și foarte des am sentimentul că sunt așa de singuri și obosiți încât ar trebui ca cineva să le
spună povești frumoase despre viață și prietenie.