Postări

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Imagine
Edmund Burke: “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.”

Totul este la vedere fără ruşine şi incredibil oamenii par să orbească!
Cum ar fi să  devenim imuni la ştiri? Cum ar fi ca cineva să inventeze un selector de ştiri? Îmi veţi spune că nu avem nevoie de aşa ceva, ci de deontologie jurnalistică, de obiectivitate şi morală. Iar eu revin şi spun că avem nevoie ori de acest selector, dar mai bine şi definitiv  de o altă orânduire. Jose Ortega Y Gasset (nu, nu este un jucător de fotbal!?) scria în 1930 în celebra “Revolta maselor” cu patosul tipic hispanic, în care angoasa se amesteca, în chip paradoxal, cu triumful, scria şi  anunţa apariţia unui nou tip de om: omul golit de istorie şi de propriu-i trecut, omul fară valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Cu stupoare mă întreb: suntem noi în urmă sau “urma/turma” ne-a ajuns şi actualizăm ideea de “omul-grămadă”? La noi la români, popor blagoslovit, …

La omu’ sărac...

Imagine
E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata. Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorif…

Ce ne-a adus anu’...?

Imagine
Eu, în anul 2000, pardon 2010, îmi imaginam o cu totul altă lume. Adică, proiecţia lui 2010 în copilăria mea ţinea de lumea fantasticului, a tehnologiilor avansate, de robotică, S.F.-uri... şi ce... oare am greşit?! Păi, nu v-aţi trezit încă mititeilor în capsulele voastre, în programul vostru, în munca voastră organizată, în creditele care va robotizeză, în mass-media care emite opinii şi voi le luaţi ca atare că sunteţi în perioada de post gândire, de imbecilizare în masă, pe mese şi sub mese???... O lume în care securitatea se poartă la greu şi, totuşi, celebrul microcip n-a apărut, dar avem încă urechelniţe, pâlnii şi stamate. Cum care stamate? Păi suntem în lumea lui Urmuz. Ei, care urmuZ?... Ăla de-l învăţam odinioară la şcoală că, apropos, atunci mergeam mai des la şcoală. Acum... pe sponci şi pe apucate că, deee!... azi e grevă, mâine se dau libere şi poimâine se dă o lege a eradicării şi... uite ce bine va fi! Aşadar, noi în anul 2010 am primit sorcova direct în moalele capu…

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Imagine
Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisescu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foart…

Câte-n lună şi în stele !

Imagine
Ce ţi-e şi cu lifestyle-ul ăsta de zi cu zi... câtă muncă, câtă abnegaţie şi cât consum de energie - să ţii minte unde, ce, când şi cum - pentru marea mulţime de pseudo vedete şi cartonovedete, care mai de care dornice de impactul cu sticla, adică cu micul ecran. A propos, în anii’ 80, „micul ecran” era o expresie atât de uzitată încât mă săturasem, aşa cum s-au săturat omenii din ţara asta de senzaţiooooonal şi de subiecte inventate numai pentru deliciul ignoranţilor. Şi, uite aşa cum deschizi tv-ul sau internetul, dai de de toate... „câte-n lună şi în stele”... banalităţi şi bârfe cu toptanul. Prin anii’ 80, toate noutăţile din lumea mondenă, atât cât era, se găseau numai la cozi. Cum ce fel de cozi??? Cozile primordiale la lapte carne, ouă, ulei, zahăr etc. Viaţa părea frumoasă dacă apucai mai multe deodată şi bonus, un toptan de bârfe şi bancuri. Pe vremea aceea propagarea era doar orală. Îmi amintesc că, la un moment dat, aparuseră aici la noi, la porţile Orientului, o revistă d…

Sentimentul de ....patriotism

Imagine
M-am plimbat într-o zi frumoasă de septembrie prin Lisabona. Seara am ieşit în Piaţa Restauradores să străbat străzile înguste din Barrio Alto la care ajungi doar cu elevador Gloria un mic funicular galben de 130 de ani . Eram fascinată de minunatul oraş de istoria lui aproape nealterată, când am simţit o prezentă dezagreabilă în preajma mea. Cinci indivizi de altfel bine îmbrăcaţi se strecurau printr-un grup de turişti americani în vârstă, aşa într-un soi de interes turistic. La un moment dat s-a făcut puţină rumoare în grup şi unul dintre cei cinci a început să vorbească la telefonul mobil de ultimă generaţie cu altul ce se postase deja la uşa din faţa elevatorului. Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit în dulcea limbă românescă : „ hai să ne căram, că s-a prins ghidul şi i-a anunţat pe toţi „.!!
Era prima mea zi de concediu din Portugalia, o ţară atât de frumoasă şi primitoare, cu oameni de pretutindeni şi cu un turism foarte dezvoltat. Portugalia a intrat în uniunea eu…

Toamna se numără ......şomerii

Imagine
Vine toamna, rău îmi pare... ce-o să ne aştepte oare? După o vară ameţită de caniculă şi criză, o prietenă m-a sfătuit să scriu despre miile de restructurări şi, mi-a şi oferit acest titlu de editorial, pentru că, dacă până acum a mai fost cum a mai fost, ce va urma se anunţă şi mai tragic.
Această vară care de obicei ne salvează pentru tot restul anului, această vară doar ne-a amăgit cu aerul ei estivalomanelist, cu reclama lu’ Nuţi şi „Land of choice”, cu festivaluri exotice, poate, poate mai uităm de griji şi ajungem să trăim în ritm brazilian ... cu fest-uri, dar şi din resturi, pentru că la ei este altfel decât la noi... Mi-am imaginat nu de multe ori cum e să trăieşti în „ţările calde”, aşa cum învăţam noi la şcoală prin anii’ 83 – 84, astfel încât, din cauza frigului din casele comuniste, soră mea ne-a anunţat (pe la 12 - 13 ani) că are o soluţie ca să scape de degerături: să se mărite în ţările calde...
Mi-am imaginat cum ar fi să nu vină toamna şi apoi iarna, frigul şi nevoil…