Hai să dăm la „(the) Fish „


miercuri, octombrie 10, 2007





Sigur aţi văzut măcar una din numeroasele reclame ce te ademenesc la pensia privată...
Ademenirea aceasta este de cele mai multe ori atât de dură ,încât mă întreb ce gânduri au tinerii de astăzi când văd o tânără frumuşică ce aşteaptă cu înfrigurare de la asigurator să-şi vadă “bătrâneţea asigurată” întruchipată însă de o splendidă proteză dentară...
Cred că o astfel de perspectivă sumbră l-a bântuit si pe tânărul artist clujean Claudiu Cândea care expune la galeria The Fish (felicitări pentru iniţiativă patronilor)cinci lucrări de dimensiuni mari sub titlul “Anestezia”.
Lucrări te înfioră, îţi plac şi displac în acelaşi timp. Mână bună , desen clar care umple pânza , acrylic şi pastel , duritate şi gingăşie .Femei frumoase, o anatomie bine proporţionată în griuri şi tuşe negre, numai inciziile şi eviscerările, în nuanţe de roşu de la intens la stins….
Ce l-a determinat pe Claudiu să jupoaie pielea frumoasă de pe omoplaţii unei tinere
ca apoi să vâre (în desen evident) o mână pe sub piele …nu ştiu să vă spun ….mă gândesc poate la alienarea care ne paşte, poate răutatea generală pe care o trăim şi nu prea o conştientizăm...
Poate aceea frumuseţe a lumii a luat alte forme, cum spunem la început alterate,
dacă o bătrâneţe lipsită de griji însemnă să te bucuri dacă la pensie îţi poţi cumpăra liniştit un cărucior sau un cadru metalic cu care sa te deplasezi. E firesc ca tinerii să nu-şi mai dorească nimic …decât o anestezie !!! care sa-i poată scăpa de toate grijile .
Dar să închei într-o notă optimistă, sunt şi reclame cu pensiile private, poate cele mai multe, cu pensionari veseli și fericiţi care şi-au achiziţionat din pensia privată …e ?! ce credeţi ?…o undiţă …şi cu cel mai telegenic zâmbet …ce fac? …nimic mai simplu …dau la peşte !! Aceasta nu e o poveste pescărească dar conţine elemente comune …
Ademenire, calm  anestezie, alterare, bătrâneţe și The Fish !!!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Imagine
 Edm und Burke: “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” Totul este la vedere fără ruşine şi incredibil oamenii par să orbească! Cum ar fi să  devenim imuni la ştiri? Cum ar fi ca cineva să inventeze un selector de ştiri? Îmi veţi spune că nu avem nevoie de aşa ceva, ci de deontologie jurnalistică, de obiectivitate şi morală. Iar eu revin şi spun că avem nevoie ori de acest selector, dar mai bine şi definitiv  de o altă orânduire. Jose Ortega Y Gasset (nu, nu este un jucător de fotbal!?) scria în 1930 în celebra “Revolta maselor” cu patosul tipic hispanic, în care angoasa se amesteca, în chip paradoxal, cu triumful, scria şi  anunţa apariţia unui nou tip de om: omul golit de istorie şi de propriu-i trecut, omul fară valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasă“, „omul–masă“. Cu stupoare mă întreb: suntem noi în urmă sau “urma/turma” ne-a ajuns şi actualizăm ideea de “omul-grămadă”? La noi l
Citiți mai multe

La omu’ sărac...

Imagine
E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata. Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorif
Citiți mai multe

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Imagine
Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisescu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foar
Citiți mai multe