Toamna se numără ......şomerii





Vine toamna, rău îmi pare... ce-o să ne aştepte oare? După o vară ameţită de caniculă şi criză, o prietenă m-a sfătuit să scriu despre miile de restructurări şi, mi-a şi oferit acest titlu de editorial, pentru că, dacă până acum a mai fost cum a mai fost, ce va urma se anunţă şi mai tragic.
Această vară care de obicei ne salvează pentru tot restul anului, această vară doar ne-a amăgit cu aerul ei estivalomanelist, cu reclama lu’ Nuţi şi „Land of choice”, cu festivaluri exotice, poate, poate mai uităm de griji şi ajungem să trăim în ritm brazilian ... cu fest-uri, dar şi din resturi, pentru că la ei este altfel decât la noi... Mi-am imaginat nu de multe ori cum e să trăieşti în „ţările calde”, aşa cum învăţam noi la şcoală prin anii’ 83 – 84, astfel încât, din cauza frigului din casele comuniste, soră mea ne-a anunţat (pe la 12 - 13 ani) că are o soluţie ca să scape de degerături: să se mărite în ţările calde...
Mi-am imaginat cum ar fi să nu vină toamna şi apoi iarna, frigul şi nevoile specifice anotimpului... căldura de la gaze sau lemne sau motorină, care înseamnă bani, haine groase egal bani, hrana egal bani... să trăim tot în tricouri şi bermude, în şlapi, să mâncăm salate şi să nu plătim gazul... pai cum să nu dansezi?! Dar, până la frigul real, avem un frig imaginar... unde să munceşti? Sezonul se închide, firmele se închid, perspectiva este mai sumbră decât orice desen suprarealist, în negru. Cercul se închide, oamenii vor suferi, nimic nu se mai face în favoare poporului, ci a populaţiei, masa informă capabilă de unanimitate numai în comentarea ştirilor de ora 5,nimic nu se mai face în favoarea unui popor inteligent, dar schilodit şi ajuns handicapat .
În 20 de ani, timp în care, la masa politicienilor minciuna a fost felul principal, oare cine mai e capabil să înţeleagă încotro se îndreaptă lumea şi, implicit noi?! Viziunea este aburită şi amestecată parcă cu opium, special să ne anihileze toate simţurile şi mai ales raţiunea. Ca să renaştem şi să ne reamintim cine suntem cu adevărat, oare ce mecanism ar trebui oare inventat pentru că, vorba aceea, doar suntem o ţară de inventatori?!
Vine toamna şi când vântul va spulbera frunzele moarte prin staţiunea de vis în care am fredonat ritmuri şi ritmuri de samba, ne vom înfăşura în pardesie şi pulovere şi vom fredona balade şi romanţe... singuri... singuri... doar cu briza mării... Poate ne vom gândi la ce putem face ca să lungim lunile de vară sau să transformăm Mamaia într-o destinaţie permanentă pentru vacanţe, tratamente şi distracţie, dezvoltând un management de valorificare a potenţialului zonei...
Vine toamna şi începe şcoala, cu alte reguli şi regulamente, cu număratul bobocilor ...Poate ne vom gândi să reîncepem şi noi numărătoarea lucrurilor bune ...chiar de la 0...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

În oraşul de la mare ...