Toamna se numără ......şomerii





Vine toamna, rău îmi pare... ce-o să ne aştepte oare? După o vară ameţită de caniculă şi criză, o prietenă m-a sfătuit să scriu despre miile de restructurări şi, mi-a şi oferit acest titlu de editorial, pentru că, dacă până acum a mai fost cum a mai fost, ce va urma se anunţă şi mai tragic.
Această vară care de obicei ne salvează pentru tot restul anului, această vară doar ne-a amăgit cu aerul ei estivalomanelist, cu reclama lu’ Nuţi şi „Land of choice”, cu festivaluri exotice, poate, poate mai uităm de griji şi ajungem să trăim în ritm brazilian ... cu fest-uri, dar şi din resturi, pentru că la ei este altfel decât la noi... Mi-am imaginat nu de multe ori cum e să trăieşti în „ţările calde”, aşa cum învăţam noi la şcoală prin anii’ 83 – 84, astfel încât, din cauza frigului din casele comuniste, soră mea ne-a anunţat (pe la 12 - 13 ani) că are o soluţie ca să scape de degerături: să se mărite în ţările calde...
Mi-am imaginat cum ar fi să nu vină toamna şi apoi iarna, frigul şi nevoile specifice anotimpului... căldura de la gaze sau lemne sau motorină, care înseamnă bani, haine groase egal bani, hrana egal bani... să trăim tot în tricouri şi bermude, în şlapi, să mâncăm salate şi să nu plătim gazul... pai cum să nu dansezi?! Dar, până la frigul real, avem un frig imaginar... unde să munceşti? Sezonul se închide, firmele se închid, perspectiva este mai sumbră decât orice desen suprarealist, în negru. Cercul se închide, oamenii vor suferi, nimic nu se mai face în favoare poporului, ci a populaţiei, masa informă capabilă de unanimitate numai în comentarea ştirilor de ora 5,nimic nu se mai face în favoarea unui popor inteligent, dar schilodit şi ajuns handicapat .
În 20 de ani, timp în care, la masa politicienilor minciuna a fost felul principal, oare cine mai e capabil să înţeleagă încotro se îndreaptă lumea şi, implicit noi?! Viziunea este aburită şi amestecată parcă cu opium, special să ne anihileze toate simţurile şi mai ales raţiunea. Ca să renaştem şi să ne reamintim cine suntem cu adevărat, oare ce mecanism ar trebui oare inventat pentru că, vorba aceea, doar suntem o ţară de inventatori?!
Vine toamna şi când vântul va spulbera frunzele moarte prin staţiunea de vis în care am fredonat ritmuri şi ritmuri de samba, ne vom înfăşura în pardesie şi pulovere şi vom fredona balade şi romanţe... singuri... singuri... doar cu briza mării... Poate ne vom gândi la ce putem face ca să lungim lunile de vară sau să transformăm Mamaia într-o destinaţie permanentă pentru vacanţe, tratamente şi distracţie, dezvoltând un management de valorificare a potenţialului zonei...
Vine toamna şi începe şcoala, cu alte reguli şi regulamente, cu număratul bobocilor ...Poate ne vom gândi să reîncepem şi noi numărătoarea lucrurilor bune ...chiar de la 0...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Imagine
 Edm und Burke: “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” Totul este la vedere fără ruşine şi incredibil oamenii par să orbească! Cum ar fi să  devenim imuni la ştiri? Cum ar fi ca cineva să inventeze un selector de ştiri? Îmi veţi spune că nu avem nevoie de aşa ceva, ci de deontologie jurnalistică, de obiectivitate şi morală. Iar eu revin şi spun că avem nevoie ori de acest selector, dar mai bine şi definitiv  de o altă orânduire. Jose Ortega Y Gasset (nu, nu este un jucător de fotbal!?) scria în 1930 în celebra “Revolta maselor” cu patosul tipic hispanic, în care angoasa se amesteca, în chip paradoxal, cu triumful, scria şi  anunţa apariţia unui nou tip de om: omul golit de istorie şi de propriu-i trecut, omul fară valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasă“, „omul–masă“. Cu stupoare mă întreb: suntem noi în urmă sau “urma/turma” ne-a ajuns şi actualizăm ideea de “omul-grămadă”? La noi l
Citiți mai multe

La omu’ sărac...

Imagine
E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata. Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorif
Citiți mai multe

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Imagine
Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisescu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foar
Citiți mai multe