Sentimentul de ....patriotism



M-am plimbat într-o zi frumoasă de septembrie prin Lisabona. Seara am ieşit în Piaţa Restauradores să străbat străzile înguste din Barrio Alto la care ajungi doar cu elevador Gloria un mic funicular galben de 130 de ani . Eram fascinată de minunatul oraş de istoria lui aproape nealterată, când am simţit o prezentă dezagreabilă în preajma mea. Cinci indivizi de altfel bine îmbrăcaţi se strecurau printr-un grup de turişti americani în vârstă, aşa într-un soi de interes turistic. La un moment dat s-a făcut puţină rumoare în grup şi unul dintre cei cinci a început să vorbească la telefonul mobil de ultimă generaţie cu altul ce se postase deja la uşa din faţa elevatorului. Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit în dulcea limbă românescă : „ hai să ne căram, că s-a prins ghidul şi i-a anunţat pe toţi „.!!
Era prima mea zi de concediu din Portugalia, o ţară atât de frumoasă şi primitoare, cu oameni de pretutindeni şi cu un turism foarte dezvoltat. Portugalia a intrat în uniunea europeana în 1986 şi a beneficiat imens, dar s-a şi transformat într-o ţară civilizată.
Dar aşa cum scriam am gasit în Portugalia şi hoţi de buzunare din... România, o specie pe cale de răspândire pe tot globul.
La gândul, ce facem noi românii ... ...Sentimentul meu de patriotism se dezumflă în fiecare zi ca un balon ţinut prea mult la soare.
În Portugalia am călătorit cu Alfa Pendular un tren care atinge 290 Km/h. La noi de câteva săptămâni la ştiri sunt anunţate accidente feroviare deşi trenurile noastre, culmea se întrec în viteza cu  melciii. Metro-ul din Lisabona este declarat cel mai frumos metrou din lume datorita staţiilor decorate de artişti plastici. La noi artiştii nu au nici galerii în care să expună, ce să mai vorbim de astfel de proiecte prin care statul să sprijine arta. În Lisabona, poeţii au statui până şi în faţa cafenelelor lor preferate, cum ar fi Fernando Pessoa. La noi doar vorbe, şi iar vorbe despre cum să ne facem o imagine mai bună.
Până şi din patiserie au facut o marcă de succes . „Natash” sunt nişte tarte portugheze celebre , prezente chiar și în Guide Michelin. Iată Lisabona, cu  Cartierul Belem, cu minunatul Turn și   patiseria celebră,  Ei, da aşa patriotism chiar şi culinar.
Mă gândesc că avem şi noi placinta dobrogeană, covrigii dobrogeni, un deliciu dar ştim numai noi.Sau cel mai des vindem cuiva patentul cu totul pentru te miri ce . E bine știut că mai tot timpul ce am avut bun, am vândut, stricat sau aruncat –alungat din ţară.
După aceea am regretat ..asta e firea românului.
A tresărit inima în mine când am aflat că Herta Muller a primit premiul Nobel pentru Literatură, dar câti ştiau în clipa aceea că e din România şi că a trait aici 30 si ceva de ani? Pe toate forumurile din internet am citit dispute imense despre originea ei despre viaţa ei, mai puţin despre cărţile ei şi talentul ei. Nu are importanţă, dacă o cheama Maria sau Herta, dacă e din Banat sau Dobrogea, important era că s-a născut aici şi a trait odată cu noi aceleaşi umilinţe şi chinuri ale comunismului şi a ştiut să le redea exemplar în carţile ei. Cărţi, care acum au mai făcut pe unii să citescă despre România o ţară din Europa, o ţară ai cărei oameni au uitat cuvintele importante dintr-o limbă : ţară, popor, istorie, patriotism, civism, adevăr, viitor...

Comentarii

Vasile Gâdinceanu a spus…
Viitor...viitor...viitor! Repet obsesiv cuvantul si imi dau seama ca sunt foarte putini oameni care se gandesc la viitorul Romaniei. Se spune ca tinerii sunt viitorul unei tari dar nu stiu cati din cei aflati in sistem ar risca sa sustina un tanar in incercarea sa de a nu fi absorbit de regulile strambe ale jocului? Incep sa cred ca Romania s-a blocat undeva pe FastBack.

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Românul s-a născut poet...

Toamna se numără ......şomerii