Ce ne-a adus anu’...?





Eu, în anul 2000, pardon 2010, îmi imaginam o cu totul altă lume. Adică, proiecţia lui 2010 în copilăria mea ţinea de lumea fantasticului, a tehnologiilor avansate, de robotică, S.F.-uri... şi ce... oare am greşit?! Păi, nu v-aţi trezit încă mititeilor în capsulele voastre, în programul vostru, în munca voastră organizată, în creditele care va robotizeză, în mass-media care emite opinii şi voi le luaţi ca atare că sunteţi în perioada de post gândire, de imbecilizare în masă, pe mese şi sub mese???... O lume în care securitatea se poartă la greu şi, totuşi, celebrul microcip n-a apărut, dar avem încă urechelniţe, pâlnii şi stamate. Cum care stamate? Păi suntem în lumea lui Urmuz. Ei, care urmuZ?... Ăla de-l învăţam odinioară la şcoală că, apropos, atunci mergeam mai des la şcoală. Acum... pe sponci şi pe apucate că, deee!... azi e grevă, mâine se dau libere şi poimâine se dă o lege a eradicării şi... uite ce bine va fi! Aşadar, noi în anul 2010 am primit sorcova direct în moalele capului şi cum românul e tare de cap, s-a rupt sorcova, s-a subţiat şi bugetul... în schimb avem miniştri, avem valoare, vrem turism la munte şi la mare...
În visele mele cu anul 2010, TGV-ul (trenul de mare viteză) era un mic copil. La ce sisteme de transport visam... la ce autostrăzi şi infrastructuri... că mi-e greu să mi-le reamintesc. Cică, în 2010 mai cresc vreo 45 de km de autostradă care - evident - ne va costa cât o navă spaţială... Dar ce? Comentaţi?! Păi, nu ştiţi că acum golful va fi sport naţional?! Să-mi spuneţi mie că nu ştiţi că anul ăsta a venit aşa, cu un curent puternic, nu prea ştiu din ce direcţie, dar a cam trântit uşa marilor cluburi de fotbal şi staff-urile ies acu’ pe din dos că... deee... cine învârtea „meleoane, meleoane” pe ritmuri de manele, manele. Ahhh! Staţi că am atins un nerv sensibil. Ce ne facem?! Rămânem fără muzică naţională?... Păi, n-aţi auzit că se impozitează dreptul de (h)autor „mâncaţi-aş...”, că doar nu pe poeţi îi afectează cel mai tare, ci pe oamenii de cântă şi ne încântă. M-am luat cu vorba şi am uitat de lucrul cel mai important: a venit una, „Gripa Porcină” şi s-a îndrăgostit de noi. Cică... are de făcut o normă pentru care a fost inventată şi o bornă pe care o să scrie „adio şi n-am cuvinte” pentru că... n-ai fost cuminte. Eh, dar anul a trezit pe toată lumea şi dintr-o dată ne-am năpustit la vaccinare. V-am spus că nu sunt departe de S.F.-uri, numai că eu îmi doream ceva frumos şi mi-a luat-o înainte james cameron cu o lume nouă, pandora în care viaţa se trăieşte simţind şi iubind cu emoţie şi sinceritate... o lume pe care omenirea în acest film avatar, că despre un film şi regizorul lui vorbeam, omenirea aduce distrugere şi răutate... Deci, ce aduce anu...?! Aduce ce vrem noi. Gândiţi-vă la...
(va urma)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Imagine
 Edm und Burke: “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” Totul este la vedere fără ruşine şi incredibil oamenii par să orbească! Cum ar fi să  devenim imuni la ştiri? Cum ar fi ca cineva să inventeze un selector de ştiri? Îmi veţi spune că nu avem nevoie de aşa ceva, ci de deontologie jurnalistică, de obiectivitate şi morală. Iar eu revin şi spun că avem nevoie ori de acest selector, dar mai bine şi definitiv  de o altă orânduire. Jose Ortega Y Gasset (nu, nu este un jucător de fotbal!?) scria în 1930 în celebra “Revolta maselor” cu patosul tipic hispanic, în care angoasa se amesteca, în chip paradoxal, cu triumful, scria şi  anunţa apariţia unui nou tip de om: omul golit de istorie şi de propriu-i trecut, omul fară valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasă“, „omul–masă“. Cu stupoare mă întreb: suntem noi în urmă sau “urma/turma” ne-a ajuns şi actualizăm ideea de “omul-grămadă”? La noi l
Citiți mai multe

La omu’ sărac...

Imagine
E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata. Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorif
Citiți mai multe

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Imagine
Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisescu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foar
Citiți mai multe