În oraşul de la mare ...

















Trăiesc într-un oraş pe care nu l-aş părăsi niciodată. E un oraş minunat ca o fantă de lumină, apă şi soare într-o lume din ce în ce mai întunecată. Oamenii sunt veseli, sunt „şmecheri de Constanţa” (aşa cum sunt catalogaţi de obicei), şi primitori că doar din asta trăiesc... unii. Şi umorul constănţenilor este un alt argument pentru a nu mă desparţi de ei, deşi proporţiile sunt inegale, balanţa atârnând greu spre limita de jos. Încă de la începutul acestui text mă tot gândesc să-l citez pe Mircea Badea, pe care nu-l plac, dar maximele lui spun adevărul crud. Frumos oraş, păcat că-i locuit... parcă aşa ar zice Mirciulică văzând forfota de omenire la mare, la shopping, la piscine şi prin cluburi, oriunde... numai unde e vorba de un act cultural sau legat de cultura... „ioc”, cum ar zice turcul. Există pe lume oameni visători care cred în frumuseţea şi bunătatea oamenilor, care-şi imaginează (greşit!) că ar putea transforma un cocălar într-un cititor. Aşa ceva şi-au imaginat nişte oameni care, personificându-se în mici Pygmalioni, au gândit că ar putea face un TÂRG estival de Carte, Artă, Educaţie, Bun Gust şi ar putea atrage un oraş întreg sau un litoral întreg într-o minunată călătorie iniţiatică, spirituală... N-a fost să fie! Au încercat, s-au dat peste cap, s-au coborât la nivelul mării... De fapt la nivelul marii mase... iar populaţie... tot „ioc”. Cine să vină să vadă carte de valoare, la preţuri mici sau antichitaţi de o frumuseţe rară, lucruri rafinate?! În oraşul de la mare... numai lume cititoare!!! Cititoare de preţuri la mall, de carduri, de oferte de jeep-uri... În oraşul de la mare te întâmpină „tanti cu cheia”, o nouă profesie liberală, apoi găseşti „taximetristul groazei” care te „repede” pe cel mai lung şi scump drum până la destinaţie, apoi, după caz, „recepţionera sătulă de clienţi”, „şezlongurile de aur” după preţul de închiriere şi lista ar putea continua cu generozitate, chiar dacă mă doare când scriu fiecare literă.
Mai sunt două saptămâni de TÂRG, de lansări de carte, două săptămâni în care îţi poţi plimba copilul într-un loc miraculos, din care ar putea să înveţe, să guste şi să audă lucruri noi, altele decât cele de zi cu zi. Poate că acest TÂRG atât mare, într-un spaţiu frumos, generos şi luminat la propriu, ar putea deveni o Agoră pe termen scurt, dacă am lasa puţin cotidianul pragmatic şi am zabovi o clipă să vedem lucrările artistului plastic Marian Zidaru, cărţile atât de frumos tipărite şi ieftinite, cărţi, obiecte de artă, mobilier şi obiecte din alte vremuri, atât de rafinate păstrându-şi istoria, muzică divină şi bijuterii ale unor artişti... toate vă aşteaptă să le vedeţi, să le cumpăraţi, să le oferiţi...
Scriu pentru cine vrea să citească, scriu şi pentru cei care nu au auzit ca există şi astfel de lucruri, scriu cu sentimentul că trebuie să-ţi îndeplineşti norma de civism, indiferent dacă în jurul tău piţipoanca supravieţuieşte într-un serial editorial. Scriu şi pentru piţipoancă, dar şi pentru initiaţi, deoarece a împărtăşi această bucurie este una dintre cele mai marii S-A-T-I-S-F-A-C-Ţ-I-I... Nu uitaţi, în oraşul de la mare, toată lumea-i cititoare!!!

Comentarii

Zeciu a spus…
Buna seara,
Ce juxstapunere de stiuluri literare reusita....observatii pertinente scrise de un om sensibil la frumos care sufera in fata puterii pe care o capata kitch-ul in Romania, si sigur ca si in orasul lui Ovidiu.(cred ca trebuie precizat cine e Ovidiu, e posibil ca tineretul iubitor de kitch sa nu stie).
Cine sa mai citeasca cand e rost de infierbantat rotile "gipanelor" pe asfaltul constantean?!!!
De ce sa citim cand putem fi doar trupuri lipsite de orice vocatie spirituala.....
Copii nu mai citesc pentru ca parintii lor se uita la TV, nu e la moda sa mai citesti...e pierdere de timp, si chiar poti trece un ratat....Cum se schimba lumea..



Anca , constanta lui 2009, luna lui august

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Toamna se numără ......şomerii