Norocul de a te îndrăgosti!!!

O prietenă îmi spunea mai ieri că „e minunat să te îndrăgosteşti din când în când... aşa ca o terapie pentru viaţa agitată şi stresantă în care înotăm ca nişte mici peştişori de casă, în acvariul universal. O altă prietenă îmi mărturisea că trebuie să ai noroc să te poţi îndrăgosti şi că persevenţa e importantă în ecuaţie. De parcă am fi vorbit despre potul de la masa de ruletă sau despre reportul de milioane de euroi de la loto. Alta îmi spunea că urăşte ideea de a se îndrăgosti, asta după o decepţie care a marcat-o mai mult decât a bucurat-o vreodată.
Oamenii au percepţii diferite despre dragoste şi cel mai des sunt dezamăgiţi pentru că nu mai cred în dragoste! Dragostea a devenit un joc care implică bugete şi timp... O să-mi spuneţi că nu e aşa, dar vă contrazic. Toţi tinerii sunt speriaţi de imaginea idilică a iubirii, deşi sunt la fel de romantici ca acum 50 de ani... obiectele iubirii însă s-au transformat!
Un suc sau o cafea de un leu, valabile la orice bar, acum sunt un fresh sau un espresso de 10 lei la un bar de cartier unde nu ştii dacă fata e mulţumită sau va strâmba din nas... Odinioară, o garoafă era un gest minunat, dar azi fără un trandafir şi un parfum scump, o seară în club de fiţe şi un inel măcar cu svarowski, NU ai nici o şansă. Plimbarea din parc s-a transformat într-o tură cu maşina bolid, super tunată. Iar ele, fetele, beneficiarele acestor lucruri se simt nevoite să recompenseze gratulaţiile cu gesturi simple fără multe lucruri ajutătoare, pe scurt ca la fluxul de ştiri, cu o banală - de acum - partidă de sex.
Ce e lumea, ce sunt oamenii, ce sentimente mai împărtăţim?! În noianul de tristeţe şi apăsare, de presiuni şi minciună, până şi dragostea devine o marfă în marea consumismului mondial. Dacă recesiunea ne-a pus pe jar şi parca dintr-o dată am sărăcit instanaeu şi stupid ca la monopoly, deşi acolo hazardul e la el acasa, în ţara dragostei avem alte măsuri şi reguli. De aceea mă bucur de existenţa unui 14 februarie, de Valentine’s Day (comercial sau nu)... Măcar o dată pe an avem ocazia să ne amintim că există norocul să ne îndrăgostim, că putem să scoatem ambalajul frumos şi atrăgător al mirajului şi, chiar să descoperim o comoară de preţ... adevărata dragoste.
Asta am încercat să spun unui tânăr de 19 ani, că e frumos să ai norocul să te îndrăgosteşti şi să ai cui spune te iubesc de Valentine’s Day. Replica lui a fost scurtă şi la obiect: Lasă că anul trecut m-a spart la buzunar 14 februarie!...
Mi-am imaginat o secundă că aş putea radiografia fiecare trecător cu care m-aş întâlni pe stradă, şi mi-am imaginat că aş putea vedea prin ei iar locul inimi ar fi decupat şi în locul ei ar fi un gol... un vid... De ceea încerc să cred că, în educaţia copiilor noştri, ar trebui să punem şi verbul a te îndrăgosti, cu sensul acela minunat cu care eu mă întâlnesc de douzeci de ani, de când am întâlnit un băiat care m-a cucerit cu un gest simplu, oferindu-mi mâna să cobor din troleibuz... Ha, ha!! Sigur că acum este un gest demodat, dar de atunci eu mă simt un peştişor de aur într-un ocean, de unde am bucuria şi speranţa şi încerc să vă îndeplinesc în felul meu, vouă, cititorilor mei câte o dorinţă ţinută ascunsă chiar acolo în minte şi în inimă! ÎNDRĂGOSTIŢI-VĂ!!!