Sărbători fericite –sărbători liniştite !




Am un sentiment de bucurie şi de nostalgie când scriu despre sărbători şi despre aceste zile pline, parcă făcute pentru liniştea noastră, zile dătătoare de optimism şi bunădispoziţie.
Anul 2008 un an plin de surprize în mare parte neplăcute pentru noi toţi, acum mă îndemnă să scriu cu mai multă grijă, cu mai multă înţelegere.
Cine se gândea că vom trece prin acestă recesiune economică, că vom fi precauţi şi
că darurile de anul acesta vor fi tot mai scumpe şi la propriu şi la figurat .
Prietenii mei ca niciodată au devenit casnici şi plecările parcă nu ne mai îndeamnă la aventură. Pe neaşteptate am devenit mai apropiaţi de părinţi de prieteni. Sărbătorile noastre vor fi mai frumoase mai blânde, dăruind căldură şi bucurie aşa cum e normal .
Dacă în imaginile idilice cu sărbători de iarnă, moşul vine şi aduce daruri, acest moş
l-am putea întruchipa fiecare dintre noi şi imaginea ar deveni naturală.
Oamenii au nevoie de oameni şi apoi de obiecte. Nimic nu poate înlocui o vorbă bună, un zâmbet o îmbraţişare. Mulţi dintre noi, prea ocupaţi cu urcuşul pe scările carierei sau ale
bunăstării, uitam lucruri sau gesturi atât de fireşti pe care oamenii simpli le fac din suflet, fără calcule sau rețineri. Un weekend nefericit petrecut în spital, mi-a mai dezvăluit încă o dată, ca o repetiție necesară ce înseamnă noblețea necăutată, simplă, pornită din inimă, fără nici o urmă de interes. Scriu despre o lecție primită, pe care vreau să v-o împărtășesc acum de sfintele sărbători, reamintindu-mi oare pentru a câta oară, că în fața unei suferințe mari, a unei nenorociri sau în cazul meu în fața bolii suntem egali, şi dezbrăcați de haine - aceleași ființe în faţa unui singur dumnezeu.
Să fii omenos, să respecţi şi să iubeşti e o întreprindere din ce în ce mai grea pentru noua generație, dar ea are o scuză, lipsesc modelele. Noi trebuie să fim sau să devenim modelele copiilor noștri. Aşa cum vă mărturiseam, într-un salon de spital nerenovat unde durerea era la ea acasă, şase femei îşi ofereau cu bunătate ajutorul, iar eu primeam o lecţie de omenie şi de viaţă. Urările mele se duc acum către Gabi, Stela, Marioara, mamaia Popov, către toate femeile în suferinţă, către toţi oameni care nu se întâlnesc cu bucuria în aceste zile şi gândul meu bun sper să treacă măcar cât un fulg de nea pe fereastra casei lor. Mi-aş dori ca toţi copiii să-şi dorească să devină Moşi Crăciuni, şi lumea să fie mai bună şi mai curată, aşa cum, bunica mea, mama mea îmi tot spuneau, sau minunatul colind pe care îl cântam de generaţii ca o ştafetă preţioasă ,ca o ștafetă
miraculoasă . Așadar, din toată inima mea vă doresc Sărbători fericite –sărbători liniştite !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Toamna se numără ......şomerii

În oraşul de la mare ...