Sărbători fericite –sărbători liniştite !




Am un sentiment de bucurie şi de nostalgie când scriu despre sărbători şi despre aceste zile pline, parcă făcute pentru liniştea noastră, zile dătătoare de optimism şi bunădispoziţie.
Anul 2008 un an plin de surprize în mare parte neplăcute pentru noi toţi, acum mă îndemnă să scriu cu mai multă grijă, cu mai multă înţelegere.
Cine se gândea că vom trece prin acestă recesiune economică, că vom fi precauţi şi
că darurile de anul acesta vor fi tot mai scumpe şi la propriu şi la figurat .
Prietenii mei ca niciodată au devenit casnici şi plecările parcă nu ne mai îndeamnă la aventură. Pe neaşteptate am devenit mai apropiaţi de părinţi de prieteni. Sărbătorile noastre vor fi mai frumoase mai blânde, dăruind căldură şi bucurie aşa cum e normal .
Dacă în imaginile idilice cu sărbători de iarnă, moşul vine şi aduce daruri, acest moş
l-am putea întruchipa fiecare dintre noi şi imaginea ar deveni naturală.
Oamenii au nevoie de oameni şi apoi de obiecte. Nimic nu poate înlocui o vorbă bună, un zâmbet o îmbraţişare. Mulţi dintre noi, prea ocupaţi cu urcuşul pe scările carierei sau ale
bunăstării, uitam lucruri sau gesturi atât de fireşti pe care oamenii simpli le fac din suflet, fără calcule sau rețineri. Un weekend nefericit petrecut în spital, mi-a mai dezvăluit încă o dată, ca o repetiție necesară ce înseamnă noblețea necăutată, simplă, pornită din inimă, fără nici o urmă de interes. Scriu despre o lecție primită, pe care vreau să v-o împărtășesc acum de sfintele sărbători, reamintindu-mi oare pentru a câta oară, că în fața unei suferințe mari, a unei nenorociri sau în cazul meu în fața bolii suntem egali, şi dezbrăcați de haine - aceleași ființe în faţa unui singur dumnezeu.
Să fii omenos, să respecţi şi să iubeşti e o întreprindere din ce în ce mai grea pentru noua generație, dar ea are o scuză, lipsesc modelele. Noi trebuie să fim sau să devenim modelele copiilor noștri. Aşa cum vă mărturiseam, într-un salon de spital nerenovat unde durerea era la ea acasă, şase femei îşi ofereau cu bunătate ajutorul, iar eu primeam o lecţie de omenie şi de viaţă. Urările mele se duc acum către Gabi, Stela, Marioara, mamaia Popov, către toate femeile în suferinţă, către toţi oameni care nu se întâlnesc cu bucuria în aceste zile şi gândul meu bun sper să treacă măcar cât un fulg de nea pe fereastra casei lor. Mi-aş dori ca toţi copiii să-şi dorească să devină Moşi Crăciuni, şi lumea să fie mai bună şi mai curată, aşa cum, bunica mea, mama mea îmi tot spuneau, sau minunatul colind pe care îl cântam de generaţii ca o ştafetă preţioasă ,ca o ștafetă
miraculoasă . Așadar, din toată inima mea vă doresc Sărbători fericite –sărbători liniştite !

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Breaking news ! „omul–carcasă“, „omul–masă“.

Imagine
 Edm und Burke: “Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic.” Totul este la vedere fără ruşine şi incredibil oamenii par să orbească! Cum ar fi să  devenim imuni la ştiri? Cum ar fi ca cineva să inventeze un selector de ştiri? Îmi veţi spune că nu avem nevoie de aşa ceva, ci de deontologie jurnalistică, de obiectivitate şi morală. Iar eu revin şi spun că avem nevoie ori de acest selector, dar mai bine şi definitiv  de o altă orânduire. Jose Ortega Y Gasset (nu, nu este un jucător de fotbal!?) scria în 1930 în celebra “Revolta maselor” cu patosul tipic hispanic, în care angoasa se amesteca, în chip paradoxal, cu triumful, scria şi  anunţa apariţia unui nou tip de om: omul golit de istorie şi de propriu-i trecut, omul fară valori morale şi necreator de cultură, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasă“, „omul–masă“. Cu stupoare mă întreb: suntem noi în urmă sau “urma/turma” ne-a ajuns şi actualizăm ideea de “omul-grămadă”? La noi l
Citiți mai multe

La omu’ sărac...

Imagine
E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata. Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorif
Citiți mai multe

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Imagine
Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisescu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foar
Citiți mai multe