julitti

La omu’ sărac...

2010-01-27T10:10:00.000-08:00

E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata.Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorifere babane, maybach şi haină de blană şi meleoane ...) te întreb : toată vara ce-ai făcut ...? pe bune ... ai pus şi tu leu peste leu să faci o mică gradină zoologică şi lemn peste lemn să ai ce pune pe foc ? ah ! stai la bloc ...am înţeles ... Situaţia e în plină criogenie dragii mei constanţeni...şi ţara noastră a intrat în stare de urgenţă ...în privinţa frigului ..că în alte privinţe eram demult. Pe unii ia apucat direct boala copiilor, şi când a scazut brusc temperatura, lor le-au scăzut neuronii...până la ultimul ....ultimul cu care s-au dat cu schiurile şi banana gonflabilă prin staţiunea montană Mamaia. Şi aşa va fi pustie săraca ...ne pregătim să fim şi localnici şi turişti, fie vară fie iarnă. Iarnă grea cu omăt mare ...cât casele cât trotuarele, cât parcările ...suntem sub stapânirea zăpezeilor...de-ţi vine să fredonezi un şlagăr de inimă albastră de-al unuia Adamo, dar şi un poem celebru al lui Villon „Ou sont les neiges d’antan?” adică unde sunt zăpezile de altădată ale copilariei...când nu ne panicam aşa uşor, dar nici sensibili ca un pui de găini, nu eram şi nici nu stăteam toată ziua cu fervex-un în ceai şi cu gândul la facturile de plată...O zi cu zăpadă la Constanţa era o mare bucurie ...acum si copiii sunt speriaţi ... pe când noi abia aşteptam să ne bulgărim şi să ne dăm cu sania ...aia de lemn ..amărâtă pe care abia aşteptam să o scoatem din magazie la prima zapadă. Dar să continuam cu vorba sfântă din popor că ...la omul sărac nici ...căldura nu mai vine ...Cică gazul vine cocoloaşe de la cazacioc ca şi noi dam banii cu ţârâita ....la factura de 5 milioane de euro pe zi ?...văd deja în ceaţă ... Aşa că vă mai spun o vorbă din popor ..rastalmăcită” Omul înţelept îşi face vara sanie şi iarna o pune pe foc” !!! Dar să nu ne lăsam copleşiti ...mai bine înţepeniţii dacă ai nenorocul să ai domicilul la întorsura frigului ..pardon buzăului cu -34 grade ...ştiţi teoria mea cu românii popor unic şi descurcăreţ...trecem noi şi de data asta ca fat frumos peste mări şi ţări ...şi noi şi mai repede şi mai uşor că patinăm direct pe Marea Neagră că săraca e un
sloi ...unde ? păi în ţările calde ... şi apropos de soluţii ..nu vreţi să propunem deschiderea unui consulat pentru emigrări in Congo ????

Ce ne-a adus anu’...?

2010-01-12T03:31:00.000-08:00

Eu, în anul 2000, pardon 2010, îmi imaginam o cu totul altă lume. Adică, proiecţia lui 2010 în copilăria mea ţinea de lumea fantasticului, a tehnologiilor avansate, de robotică, S.F.-uri... şi ce... oare am greşit?! Păi, nu v-aţi trezit încă mititeilor în capsulele voastre, în programul vostru, în munca voastră organizată, în creditele care va robotizeză, în mass-media care emite opinii şi voi le luaţi ca atare că sunteţi în perioada de post gândire, de imbecilizare în masă, pe mese şi sub mese???... O lume în care securitatea se poartă la greu şi, totuşi, celebrul microcip n-a apărut, dar avem încă urechelniţe, pâlnii şi stamate. Cum care stamate? Păi suntem în lumea lui Urmuz. Ei, care urmuZ?... Ăla de-l învăţam odinioară la şcoală că, apropos, atunci mergeam mai des la şcoală. Acum... pe sponci şi pe apucate că, deee!... azi e grevă, mâine se dau libere şi poimâine se dă o lege a eradicării şi... uite ce bine va fi! Aşadar, noi în anul 2010 am primit sorcova direct în moalele capului şi cum românul e tare de cap, s-a rupt sorcova, s-a subţiat şi bugetul... în schimb avem miniştri, avem valoare, vrem turism la munte şi la mare...
În visele mele cu anul 2010, TGV-ul (trenul de mare viteză) era un mic copil. La ce sisteme de transport visam... la ce autostrăzi şi infrastructuri... că mi-e greu să mi-le reamintesc. Cică, în 2010 mai cresc vreo 45 de km de autostradă care - evident - ne va costa cât o navă spaţială... Dar ce? Comentaţi?! Păi, nu ştiţi că acum golful va fi sport naţional?! Să-mi spuneţi mie că nu ştiţi că anul ăsta a venit aşa, cu un curent puternic, nu prea ştiu din ce direcţie, dar a cam trântit uşa marilor cluburi de fotbal şi staff-urile ies acu’ pe din dos că... deee... cine învârtea „meleoane, meleoane” pe ritmuri de manele, manele. Ahhh! Staţi că am atins un nerv sensibil. Ce ne facem?! Rămânem fără muzică naţională?... Păi, n-aţi auzit că se impozitează dreptul de (h)autor „mâncaţi-aş...”, că doar nu pe poeţi îi afectează cel mai tare, ci pe oamenii de cântă şi ne încântă. M-am luat cu vorba şi am uitat de lucrul cel mai important: a venit una, „Gripa Porcină” şi s-a îndrăgostit de noi. Cică... are de făcut o normă pentru care a fost inventată şi o bornă pe care o să scrie „adio şi n-am cuvinte” pentru că... n-ai fost cuminte. Eh, dar anul a trezit pe toată lumea şi dintr-o dată ne-am năpustit la vaccinare. V-am spus că nu sunt departe de S.F.-uri, numai că eu îmi doream ceva frumos şi mi-a luat-o înainte james cameron cu o lume nouă, pandora în care viaţa se trăieşte simţind şi iubind cu emoţie şi sinceritate... o lume pe care omenirea în acest film avatar, că despre un film şi regizorul lui vorbeam, omenirea aduce distrugere şi răutate... Deci, ce aduce anu...?! Aduce ce vrem noi. Gândiţi-vă la...
(va urma)

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

2010-01-12T03:23:00.000-08:00

Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisesu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foarte bine dezvoltată. Bulă nu a existat nicodată pe hârtie nici ca text, nici ca imagine. Nimeni nu a avut în ţara asta o asemenea popularitate... fără marketing. Doar din gură în gură, Bulă s-a plimbat ani de zile în toată România şi i-a răzbunat pe toţi românii obligaţi la muţenie. Acest personaj merită un Nobel pentru curaj, rezistenţă, invizibilitate şi inexistenţă materială. La fel de bine, el putea fi cel mai celebru condamnat la moarte pentru uneltire împotriva statului şi partidului, deşi era o hologaramă a milioane de români. Ei bine, n-am învăţat nimic din şcoala lui Bulă,n-am urmat nici un sfat de-al lui, după ce ne-a susţinut atâţia ani... L-am abandonat. L-am uitat şi, uite aşa şi spiritul „râsu’ plânsu’” s-a dizolvat. Acum nu ştim decât să ne văicărim, să clevetim, să uneltim, să distrugem şi... să urâm. Bulă, chiar şi pe cei răi îi ataca într-un mod haios şi unic care făcea din noi un popor diferit. Nu mai suntem ospitalieri, veseli şi dezinteresaţi. Suntem veşnic speriaţi şi îngrijoraţi, lacomi şi invidioşi. Bulă vorbea despre câte-n lună şi în stele într-un singur stil. Pentru că Bulă avea STIL... Mă rog ca mintea românescă să mai nască sau să renască un Bulă, arma dură împotriva prostiei... şi, uite aşa, cum spuneam la început, mai am o speranţă... asta ca să bat un Apropo...
(va urma... la anu şi „La mulţi ani!”)

Câte-n lună şi în stele !

2009-12-17T18:08:00.000-08:00

Ce ţi-e şi cu lifestyle-ul ăsta de zi cu zi... câtă muncă, câtă abnegaţie şi cât consum de energie - să ţii minte unde, ce, când şi cum - pentru marea mulţime de pseudo vedete şi cartonovedete, care mai de care dornice de impactul cu sticla, adică cu micul ecran. A propos, în anii’ 80, „micul ecran” era o expresie atât de uzitată încât mă săturasem, aşa cum s-au săturat omenii din ţara asta de senzaţiooooonal şi de subiecte inventate numai pentru deliciul ignoranţilor. Şi, uite aşa cum deschizi tv-ul sau internetul, dai de de toate... „câte-n lună şi în stele”... banalităţi şi bârfe cu toptanul. Prin anii’ 80, toate noutăţile din lumea mondenă, atât cât era, se găseau numai la cozi. Cum ce fel de cozi??? Cozile primordiale la lapte carne, ouă, ulei, zahăr etc. Viaţa părea frumoasă dacă apucai mai multe deodată şi bonus, un toptan de bârfe şi bancuri. Pe vremea aceea propagarea era doar orală. Îmi amintesc că, la un moment dat, aparuseră aici la noi, la porţile Orientului, o revistă de prin Haifa şi un Can Can evreiesc din care aflai cu stupoare cu cine s-a mai iubit Florin Piersic sau Angela Similea, dacă Delia Budeanu ori Sanda Ţăranu, „cea mai cunoscută crainică de la TV” are picioare şi nu e şchioapă. O minunăţie de revistă pe care o citeai de cel puţin 3 ori pe lună şi reveneai până în următorul an, când mai prindeai de pe la navigatori o altă revistă, veche şi aceea, bineînţeles... Setul de „câte-n lună şi în stele” se găsea atunci mai rar, nu ca acum, în doze nelimitate care fac rău, asemeni oricărui lucru în exces. Despre Mamaia noastră mai auzeai vag, câte o bârfuliţă cu iz de invidie despre Melody Bar, acolo unde avea intrare numai cine purta stele pe umăr sau o trâmbiţă în buzunar. La Melody, baronii acelor vremuri îşi alegeau cele mai frumoase balerine şi ele deveneau cele mai fericite doamne ale vremii. Dar, să ne întorcem cu maşina timpului în prezent, în vremurile de aur ale internetului şi mobilului şi să nu uităm că viteza cu care se propagă informaţia atât de vitală – Doamne!!! – vieţilor noastre, precum vaccinul împotriva gripei porcine, viteza face ca uneori informaţia să o ia înaintea întâmplărilor, deci... „câte-n lună şi în stele”, atâţia bani în portofele!!!... (va urma)

Mondenităţi la malul mării

2009-11-10T08:35:00.000-08:00

Când vine iarna şi n-ai ce face, în oraşul lui Ovidiu (cum care Ovidiu?!...), poetul Tristelor... te apucă aşa dintr-o dată amocul, să scapi de vremea asta apăsătoare şi de briza necruţătoare a iubitei noastre mări. Te gândeşti unde să te distrezi şi ce can-can-uri să mai bârfeşti... pardon, să comunici. Cu acelaşi sentiment de dolce farniente de care este atât de mândru constănţeanul, te laşi şi tu pătruns de lene şi... ADIOOOO acţiune. Aşadar vine iarna şi noi, constănţenii, intram în bârloguri. Nu se mai întâmplă nimic bun, nimic interesant..., străzile sunt goale şi ici colo, în câte un bar, mai vezi doi, trei... lost in town.
Suntem cu toţii pierduţi într-un oraş a cărui viaţă culturală, retrag, mondenă se zbate între viaţă şi moarte. Credeţi că e uşor să fii un animator sau un promotor de mondenităţi?... Vă înşelaţi... şi pentru asta trebuie o şcoală..., o vastă cultură a comportamentului uman. Cum şi în ce fel să aduni oamenii într-un loc..., oameni care să aibă aceleaşi gusturi sau bucurii. De aceea există vorba cu „omul sfinţeşte locul”. Dar să vorbim despre locuri unde te poţi simţi bine şi tu, constanţeanule obosit de aglomeraţia verii, de musafiri şi obligaţii, acum când ai rămas singur şi vrei să te simţi bine în oraşul tău. Trebuie să cauţi bine în „Zile şi nopţi”, trebuie să citeşti printre rânduri şi să ai curaj să participi la toate evenimentele care vorbesc. Şi... ţineţi minte un lucru: arată, critică sau laudă Constanţa.
Dacă ar fi după mine, n-aş rata o cafea turcească dimineaţa, la mall, unde au wireless şi unde îţi poti citi mail-urile în tihnă sau nu aş rata un prânz minunat la Chevalet, un restaurant pe malul lacului, chiar la intrare în Mamaia. Este locul în care vă garantez că veţi savura un meniu de mare clasă, la preţ rezonabil şi, mai ales, într-o atmosferă rafinată, liniştită şi cu o primire mai rar întâlnită la noi, în care patronul ştie să te facă să te simţi bine cu adevărat. Şi, chiar acum când scriu mă gândesc la gustul minunat al unui peşte preparat de maestrul bucătar. Seara v-aş recomanda un bar interesant în care se întâmplă foarte des evenimente. Este vorba despre Friends&Co. unde, cât de curând va fi o expoziţie despre cum să vezi oraşul tău prin obiectivul aparatului de fotografiat. Doua „puştoaice„ regretă prin intermediul fotografiilor pierderea identităţii arhitectonice a vechiului oraş...
Dacă vrem să continuăm în stil mai zgomotos, mai târziu, mergem în Crush unde toată lumea, se ştie... te distrezi până în zori cu muzică bună şi, de multe ori, cu vedete mari în concerte live. V-aş mai povesti câte ceva despre Constanţa mea şi alte mondenităţi, dar abia s-a deschis sezonul de iarnă şi nu am adunat încă prea multe informaţii. Oricum ne pregătim de sărbatori şi de concerte şi, poate, poate... editorialul va fi mai lung şi plin de poveşti. Până atunci citiţi „Zile şi nopţi” şi... cugetaţi: viaţa-i scurtă şi merită să o trăieşti din plin!

Sentimentul de ....patriotism

2009-10-25T19:24:00.000-07:00

M-am plimbat într-o zi frumoasă de septembrie prin Lisabona.Seara am ieşit în Piaţa Restauradores să străbat străzile înguste din Barrio Alto la care ajungi doar cu elevador Gloria un mic funicular galben de 130 de ani . Eram fascinată de minunatul oraş de istoria lui aproape nealterată, când am simţit o prezentă dezagreabilă în preajma mea. Cinci indivizi de altfel bine îmbrăcaţi se strecurau printr-un grup de turişti americani în vârstă, aşa într-un soi de interes turistic. La un moment dat s-a făcut puţină rumoare în grup şi unul dintre cei cinci a început să vorbească la telefonul mobil de ultimă generaţie cu altul ce se postase deja la uşa din faţa elevatorului.Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit în dulcea limbă românescă : „ hai să ne căram, că s-a prins ghidul şi i-a anunţat pe toţi „.
Era prima mea zi de concediu din Portugalia, o ţară atât de frumoasă şi primitoare, cu oameni de pretutindeni şi cu un turism foarte dezvoltat. Portugalia a intrat în uniunea europeana în 1986 şi a beneficiat imens, dar s-a şi transformat într-o ţară civilizată.
Dar aşa cum scriam am gasit in Portugalia şi hoţi de buzunare din... Romania, o specie pe cale de răspândire pe tot globul.
La gândul, ce facem noi românii ... ...Sentimentul meu de patriotism se dezumflă în fiecare zi ca un balon ţinut prea mult la soare.
În Portugalia am călătorit cu Alfa Pendular un tren care atinge 290 Km/h, la noi de câteva săptămâni la ştiri sunt anunţate accidente feroviare deşi ale noastre merg cu viteza melcului. Metro-ul din Lisabona este declarat cel mai frumos metrou din lume datorita staţiilor decorate de artişti plastici. La noi artiştii nu au nici galerii în care să expună, ce să mai vorbim de astfel de proiecte prin care statul să sprijine arta. În Lisabona, poeţii au statui până şi în faţa cafenelelor lor preferate, cum ar fi Fernando Pessoa. La noi doar vorbe, şi iar vorbe despre cum să ne facem o imagine mai bună.
Până şi din patiserie au facut o marcă de succes . „Natash” sunt nişte tarte portugheze celebre în toată lumea. În cartierul Belem din Lisabona se află patiseria celebră, prezentă în toate ghidurile turistice din lume. Ei, da aşa patriotism chiar şi culinar.
Mă gândesc că avem şi noi placinta dobrogeană, covrigii dobrogeni, un deliciu dar ştim numai noi.S-au cel mai des vindem cuiva patentul cu totul pentru te miri ce . E bine stiut că mai tot timpul ce am avut bun, am vândut, stricat sau aruncat –alungat din ţară.
După aceea am regretat ..asta e firea românului.
A tresărit inima în mine când am aflat că Herta Muller a primit premiul Nobel pentru Literatură, dar câti ştiau în clipa aceea că e din România şi ca a trait aici 30 si ceva de ani? Pe toate forumurile din internet am citit dispute imense despre originea ei despre viaţa ei, mai puţin despre cărţile ei şi talentul ei. Nu are importanţă, dacă o cheama Maria sau Herta, dacă e din Banat sau Dobrogea, important era că s-a născut aici şi a trait odată cu noi aceleaşi umilinţe şi chinuri ale comunismului şi a ştiut să le redea exemplar în carţile ei. Cărţi, care acum au mai facut pe unii să citescă despre România o ţară din Europa, o ţară ai cărei oameni au uitat cuvintele importante dintr-o limbă : ţară, popor, istorie, patriotism,civism,adevăr, viitor...

Toamna se numără ......şomerii

2009-08-27T18:46:00.000-07:00

Vine toamna, rău îmi pare... ce-o să ne aştepte oare? După o vară ameţită de caniculă şi criză, o prietenă m-a sfătuit să scriu despre miile de restructurări şi, mi-a şi oferit acest titlu de editorial, pentru că, dacă până acum a mai fost cum a mai fost, ce va urma se anunţă şi mai tragic.
Această vară care de obicei ne salvează pentru tot restul anului, această vară doar ne-a amăgit cu aerul ei estivalomanelist, cu reclama lu’ Nuţi şi „Land of choice”, cu festivaluri exotice, poate, poate mai uităm de griji şi ajungem să trăim în ritm brazilian ... cu fest-uri, dar şi din resturi, pentru că la ei este altfel decât la noi... Mi-am imaginat nu de multe ori cum e să trăieşti în „ţările calde”, aşa cum învăţam noi la şcoală prin anii’ 83 – 84, astfel încât, din cauza frigului din casele comuniste, soră mea ne-a anunţat (pe la 12 - 13 ani) că are o soluţie ca să scape de degerături: să se mărite în ţările calde...
Mi-am imaginat cum ar fi să nu vină toamna şi apoi iarna, frigul şi nevoile specifice anotimpului... căldura de la gaze sau lemne sau motorină, care înseamnă bani, haine groase egal bani, hrana egal bani... să trăim tot în tricouri şi bermude, în şlapi, să mâncăm salate şi să nu plătim gazul... pai cum să nu dansezi?! Dar, până la frigul real, avem un frig imaginar... unde să munceşti? Sezonul se închide, firmele se închid, perspectiva este mai sumbră decât orice desen suprarealist, în negru. Cercul se închide, oamenii vor suferi, nimic nu se mai face în favoare poporului, ci a populaţiei, masa informă capabilă de unanimitate numai în comentarea ştirilor de ora 5,nimic nu se mai face în favoarea unui popor inteligent, dar schilodit şi ajuns handicapat .
În 20 de ani, timp în care, la masa politicienilor minciuna a fost felul principal, oare cine mai e capabil să înţeleagă încotro se îndreaptă lumea şi, implicit noi?! Viziunea este aburită şi amestecată parcă cu opium, special să ne anihileze toate simţurile şi mai ales raţiunea. Ca să renaştem şi să ne reamintim cine suntem cu adevărat, oare ce mecanism ar trebui oare inventat pentru că, vorba aceea, doar suntem o ţară de inventatori?!
Vine toamna şi când vântul va spulbera frunzele moarte prin staţiunea de vis în care am fredonat ritmuri şi ritmuri de samba, ne vom înfăşura în pardesie şi pulovere şi vom fredona balade şi romanţe... singuri... singuri... doar cu briza mării... Poate ne vom gândi la ce putem face ca să lungim lunile de vară sau să transformăm Mamaia într-o destinaţie permanentă pentru vacanţe, tratamente şi distracţie, dezvoltând un management de valorificare a potenţialului zonei...
Vine toamna şi începe şcoala, cu alte reguli şi regulamente, cu număratul bobocilor ...Poate ne vom gândi să reîncepem şi noi numărătoarea lucrurilor bune ...chiar de la 0...

Faptul Divers...fascinaţia românului

2009-08-12T02:05:00.000-07:00

România e o ţară de curioşi. Boală grea, fară vindecare la noi. La alţii, la americani, nu ştiu cum e dar au o expresie dură şi celebră: „curiozitate a ucis pisica”. La români curiozităţile şi uneori şi pisicile sunt din ce în ce mai adâncite într-un hău de parcă am căuta răul de coarne şi am vrea să-l arătăm tuturor ca pe un trofeu câştigat cu multă râvnă, mai ales că, în aceşti douăzeci de ani de libertate fără margini, am transformat fascinaţia faptului divers în injecţia de adrenalină, drog, antibiotic sau antidot la plictiseala de zi cu zi. „Popor sadic!...” ar spune unii dacă ar urmări „Ştirile”. Nu mai relatăm simplu o crimă. O edităm în foiletoane, picătură cu picătură, os cu os, bucată tranşată, cu cap decapitat, amănuntele până la ultimul smulgând suspinele şi oh-urile unei audienţe hipnotizate. Aflăm până şi laptele pe care l-a supt de la mama sa criminalul sau victima, din gura unei tinere reportere de teren, terifiată de ceea ce a văzut/ auzit, emoţionată şi bâlbâită de marea ştire, prelungind ca pe o agonie cercetarea, relatarea şi împietrirea telespectatorului la tv. Nici ziarele nu sunt departe de aceste minunate doze de surescitare, de aceste minuni jurnalistice menite să fie comentate ore în şir la colţ de stradă sau pe pagini imense, pe forumuri sau bloguri. Căsuţele de mail sunt şi ele pline (nici acolo nu scapi uşor...) de spam-uri cu mesaje de informare de la site-uri ce preiau primele grozăvii şi le aruncă în spaţiul internautic, propagând faptul divers cu viteza fulgerului. Zilele acestea mi-am dorit să nu se fi inventat televiziunea... copii înecaţi,omeni iresponsabili, copii criminali, mame criminale, catastrofe... s-au rulat în jurnalele tuturor televiziunilor, s-au detaliat, s-au lărgit, dar mai ales, s-au reluat ca o lecţie pe care eşti dator să o înveţi repede şi bine pentru toată viaţa.
Mă întreb uneori cum se teleporteză unii reporteri la faţa locului, la doar o secundă de la infracţiune şi cum să nu te amuze când transmit un stand-up din camera crimei vorbind în şoaptă, descoperind un telefon mobil pe care poliţia l-a ratat sau pe autostradă, într-o furtună incredibilă, abia ţinându-se pe picioare când ar fi putut arăta simplu doar imagini, fără să panicheze în mod artificial, dar mai ales nefiresc prin apariţia lor. Poate că radio-ul este singurul „scăpat” pentru că ştirile nu au fost niciodată tari acolo unde muzica e regină. Dar să ne întoarecem la (oile) crimele noastre, la violuri, la toate lucrurile rele pe care le adunăm de parcă am colecţiona ce s-a pierdut odinioara din cutia Pandorei. Nu, Pandora nu e o firmă de pantofi, nici centru de shopping, dar poate deveni uşor în mintea unei reportere de val nou care, din lipsă şi necunoaştere, ştie doar o spoială cu care ia ochii şi mintea privitorului.
Sunt un privitor atent la tot ceea ce se întâmplă şi zilnic mă rog ca cineva să înţeleagă că nu asta îşi doreşte telespectatorul, că s-a săturat de atâta rău propagat, că s-a săturat de atâta incultură şi lipsă de valoare în toate. Că merităm să aflăm şi lucruri BUNE. Că există şi oameni buni, că mai avem speranţa şi vrem pentru copiii noştri doar puţină linişte. Oare să purtăm un blestem de când am zidit-o pe Ana?! De când l-am omorât pe ciobanul din Mioriţa?! De când am furat raţa din coteţ?!... am păcălit ursul?!... am haiducit la drumul mare?!... Poate atracţia faţă de tot ceea ce se întâmplă rău în lume ne împiedică să devenim mai buni, să ne mai visăm eroi cu fapte de vitejie şi copiii noştri să-şi dorească să trăiască aici, în ţara asta frumoasă şi merituoasă care încă ne rabdă. Poate ar trebui să ne întoarcem la acele lucruri aparent perimate, să mai deschidem cărţi, să le citim, să ne educăm copiii acasă şi să avem grijă la ce citim şi la ce privim în presa LIBERĂ...
„Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” este unul dintre cele mai frumoase basme care s-a scris aici, la noi, ca o speranţă uriaşă pentru omenire, despre ceea ce ar fi lumea fără moarte... Şi atunci mă-ntreb: şi faptul divers?!... doar un fapt divers?!...

În oraşul de la mare ...

2009-07-28T16:25:00.001-07:00

Trăiesc într-un oraş pe care nu l-aş părăsi niciodată. E un oraş minunat ca o fantă de lumină, apă şi soare într-o lume din ce în ce mai întunecată. Oamenii sunt veseli, sunt „şmecheri de Constanţa” (aşa cum sunt catalogaţi de obicei), şi primitori că doar din asta trăiesc... unii. Şi umorul constănţenilor este un alt argument pentru a nu mă desparţi de ei, deşi proporţiile sunt inegale, balanţa atârnând greu spre limita de jos. Încă de la începutul acestui text mă tot gândesc să-l citez pe Mircea Badea, pe care nu-l plac, dar maximele lui spun adevărul crud. Frumos oraş, păcat că-i locuit... parcă aşa ar zice Mirciulică văzând forfota de omenire la mare, la shopping, la piscine şi prin cluburi, oriunde... numai unde e vorba de un act cultural sau legat de cultura... „ioc”, cum ar zice turcul. Există pe lume oameni visători care cred în frumuseţea şi bunătatea oamenilor, care-şi imaginează (greşit!) că ar putea transforma un cocălar într-un cititor. Aşa ceva şi-au imaginat nişte oameni care, personificându-se în mici Pygmalioni, au gândit că ar putea face un TÂRG estival de Carte, Artă, Educaţie, Bun Gust şi ar putea atrage un oraş întreg sau un litoral întreg într-o minunată călătorie iniţiatică, spirituală... N-a fost să fie! Au încercat, s-au dat peste cap, s-au coborât la nivelul mării... De fapt la nivelul marii mase... iar populaţie... tot „ioc”. Cine să vină să vadă carte de valoare, la preţuri mici sau antichitaţi de o frumuseţe rară, lucruri rafinate?! În oraşul de la mare... numai lume cititoare!!! Cititoare de preţuri la mall, de carduri, de oferte de jeep-uri... În oraşul de la mare te întâmpină „tanti cu cheia”, o nouă profesie liberală, apoi găseşti „taximetristul groazei” care te „repede” pe cel mai lung şi scump drum până la destinaţie, apoi, după caz, „recepţionera sătulă de clienţi”, „şezlongurile de aur” după preţul de închiriere şi lista ar putea continua cu generozitate, chiar dacă mă doare când scriu fiecare literă.
Mai sunt două saptămâni de TÂRG, de lansări de carte, două săptămâni în care îţi poţi plimba copilul într-un loc miraculos, din care ar putea să înveţe, să guste şi să audă lucruri noi, altele decât cele de zi cu zi. Poate că acest TÂRG atât mare, într-un spaţiu frumos, generos şi luminat la propriu, ar putea deveni o Agoră pe termen scurt, dacă am lasa puţin cotidianul pragmatic şi am zabovi o clipă să vedem lucrările artistului plastic Marian Zidaru, cărţile atât de frumos tipărite şi ieftinite, cărţi, obiecte de artă, mobilier şi obiecte din alte vremuri, atât de rafinate păstrându-şi istoria, muzică divină şi bijuterii ale unor artişti... toate vă aşteaptă să le vedeţi, să le cumpăraţi, să le oferiţi...
Scriu pentru cine vrea să citească, scriu şi pentru cei care nu au auzit ca există şi astfel de lucruri, scriu cu sentimentul că trebuie să-ţi îndeplineşti norma de civism, indiferent dacă în jurul tău piţipoanca supravieţuieşte într-un serial editorial. Scriu şi pentru piţipoancă, dar şi pentru initiaţi, deoarece a împărtăşi această bucurie este una dintre cele mai marii S-A-T-I-S-F-A-C-Ţ-I-I... Nu uitaţi, în oraşul de la mare, toată lumea-i cititoare!!!

Piţipoanca cititoare ...

2009-07-01T18:11:00.000-07:00

Acum câteva zile, mă gândeam că nu am întâlnit niciodată o piţipoancă adevărată... ieri numai bine pe bulevardul mamaia un audi cu numere de leasing gonea cu cel puţin o sută la oră. La volan o piţipoancă sadea, care mai mai că nus-a dat jos cu o bâtă să mă omoare, că vezi doamne conduc prea încet. Şi drept pedeapsă mi-a tăiat faţa după care a pus maşina pe avarie şi stai şi-aşteptă.
Minunata fiinţă, se ruja de mama focului în oglinda retrovizoare că doar pentru asta e făcută şi probabil că în mintea ei plină de obiecte şi organe şi-a imaginat pentru o clipă că va avea parte de o păruială sau de o mahalageală aşa cum se obişnuieşte în lumea Piţi.
A doua întâlnire a fost devastatoare. Acolo unde nu m-aş fi gândit niciodată, în librăria cărtureşti, acolo am gasit două astfel de specimene aşezate absolut din greşeală la masa poetului, locul unde pentru un poem scris în caietul de pe masă primeşti un ceai gratuit. Bulversată de discuţia filosofico-manelistă a celor două m-am întrebat dacă scopul lor era acela de a comite un poem sau de a căpăta un ceai pe degeaba.Dar asta e nimic pe lângă ce au debitat micile lor creieraşe din căpşoarele şi prin buziţele umflate şi tunate după ultima modă. Cineva a decretat lângă mine ...doamne astea sunt piţipoance cititoare !
Amândouă aveau câte un teanc mare de cărţi ...toate groase şi frumos colorate ....
Discuţia lor se contura în aerul atât de rafinat al librăriei şi apelativele...”fată”„pisi”..”gentuţe”..”pantofiori” „ guci” ...”audi”...” se răsfrângeau în atmosfera caldă şi luminoasă plină de arome ...până la secunda infernală când telefonul mare scump şi ţinut la vedere a urlat prin micul difuzor o manea sadea ce a umplut toată librăria.
Din colţul meu am stabilit că din punct de vedere psihosocial aceste specimene, nu ar putea face parte nici din categoria primatelor şi nici a homo siliconatus pentru că dezgustul era prea mare şi decizia grea.
După îndelungi contraziceri privind tipul de ceai pe care să-l comande, au
ales un ceai verde energizant cu fructe exotice. Dar nu a fost ce şi-au dorit papilele lor gustative,obişnuite cu ceai de muşetel sau de sunătoare ...şi cu un ton strident una dintre piţipoancele cititoare s-a pronunţat :”fataaă...asta e stricat !”
Degeaba mă chinui să vă relatez aceste lucruri, sperând să vă amuzaţi şi să râdeţi..nu-mi iese ...mie îmi vine să plâng ...nu de ele, cele sarace cu duhul, dar foarte bine îmbracate ...ci de mine care mă străduiesc să scriu cărţi. Cărţi care dacă din întâmplare vor fi groase şi frumos colorate, vor ţine loc de suport pentru pătrunderea piţipoancelor în medii intelectuale, la care barbaţii le-ar privi amuzaţi, intrigaţi, le-ar accepta fascinaţi şi excitaţi pentru că ......... vorba aceea...ce trebuie săfaci conversaţie cu ele ?
Toată acestă relatare cu iz ficţional, se bazează pe personaje si locuri reale. Dar sincer, cât aş da să fi visat urât şi totul să dispară ca un coşmar dintr-o horror novel.

Piţipoanca de la mare ...

2009-06-18T03:25:00.000-07:00

În limbajul urban „piţipoancă” e deja un cuvânt de alint pentru fiinţa bătută de soartă ,săracă cu duhul şi posesoare a unui număr foarte mic de neuroni, dar capabilă de sacrificii uriaşe pe altarul mall-urilor, cluburilor si altor ... –urilor .
Dacă am încerca să înţelegem algoritmul pe care îl folosesc intuitiv, că matematica a fost pentru orice piţipoancă în creştere o stavilă greu de trecut chiar cu picioarele ei lungi şi superb epilate, ca să scaneze, repereze şi să cucerescă orice meltean cu merţan...n-am avea „succesuri”, ca să cităm din discursuri de europarlamentari.
E o vorbă nou apărută din popor, căci poporul a emis tot timpul texte umoristice, demne de stand-up comedy pentru scena parlamentului român şi anume : „mama tampiţilor e mereu gravidă” ,astfel se stipuleză clar la orizont un viitor de platina pentru minunta ţară a piţipoancelor. Nu ştiu ce m-a apucat să scriu un astfel de text,pentru că deşi nu cunosc personal nici o astfel de reprezentantă a „almanahelor”,scuzaţi, al atlaselor de mitocanie urbană scoase la lumina tiparului de nişte tipi invidioşi ... sunt veşnic agresată de prezenţa lor diafană ca un elefant pierdut la shopping. Dincolo de acesta introducere, viaţa noastră a constănţenilor e veşnic pusă sub semnul pericolului iminent încât ar trebui să punem fiecărei piţipoance o bulină roşie , semn de avertizare pentru noi şi de mândrie pentru ele.A venit vara şi această specie siliconată în toate zonele ce suportă inflamare, aceste fiinţe suferă enorm şi demonstreză monstruos lupta cu fiţele,lupta cu soarele şi mai ales cu dorinţele uriaşe ca trupul lor să emane câţi mai mulţi feromoni pe cm pătrat.Nu de alta dar competiţia e grea, candidate multe şi plaja plină. Acum douăzeci de ani fetele işi arătau cu graţie podoable naturale, astăzi piţipoanca îşi arată cu multă mândrie plasticul de pe trup şi de sub calota craniană acesorizându-le doar cu geanta luis vuitton ca mama lor doar deaia le-a făcut. Trăim într-un timp al tehnologiei avansate, aşadar şi piţipoanca este un gaget al acestor vremuri. Orice mitocan, meltean sau lake flauşat (termeni de baza în viitoarea limbă română) îşi adaugă la meleu, bemveu, un mobil scump şi o piţipoancă pe măsură. Problema mea ţine de recensământ , vorbea lui Bendeac, vom fi minoritari pentru ca se vor pune pe treabă şi contracepţia e un cuvânt greu de pronunţat. A venit vara , la mare la soare , fetiţele sunt goale .... inside –outside ...cât adevăr într-un singur hit. Şi noi oamenii simpli,”sărăciile” (termen deja intrat în limbajul curent ), mai sperăm să reparăm scara valorilor demolată de numarul mare de piţipoance dornice de afirmare (oriunde mai ales la tv )şi cu tocuri mai înalte uneori decât IQ lor. Şcoala speranţa noastră a devenit între timp podiumul de defilare al minipiţipoancei, pe care mama senioare a acestei specii, o îndrumă graţios de la distanţă în alegerea fardurilor, hainelor şi nu în ultimul rând al bărbaţilor cu caracter greu...greu la buzunar pentru propăşirea viitoarei naţii.
A venit vara.... la mare la soare ...suportam prezenţa tuturor la noi pe litoral, doar din când în când mai dăm cu spray....împotriva ţânţarilor , muştelor, gângăniilor....

Gripa ...prostiei!

2009-05-05T21:22:00.000-07:00

Nu ştiu cum se întamplă cu alţii dar eu, la auzul unor veşti atât de rele precum recent
mediatizata gripă porcină, parcă simt cum îmi creşte automat tensiunea încât mă cred capabilă să propulsez o navetă spaţială de la atâta... indignare. Ştiu, o să vă întrebaţi pe ce mă bazez când scriu aceste rânduri. Şi vă răspund cu mintea limpede că eu ştiu cum se propaga răul... cu viteza sunetului... cum o ştirea rea se transformă într-o avalanşă de alte zeci de ştiri... dăunătoare. Şi, dincolo de această
luptă mediatică, undeva stă ascuns un adevăr bine camuflat. Atât de camuflat încât, de cele mai multe ori, acesta poate lua forma unui motiv financiar. Este sinonim cu o luptă, prin intermediul new media, între marile companii sau concernuri ale acestui glob... Un glob care, de la atâta rău, se tot strânge şi va ajunge un globuleţ... Când scriu asta, eu mă şi imaginez mergând prin Românica mea cu masca pe faţă... mai ceva decât americani săracii, capabili după 11 septembrie, să poarte orice apărătoare... dacă ţara le-o cere. Evident că virusul gripei porcine există şi face victime umane. Acesta este Răul cel Mare. Atacă oameni... La noi la români însă ia forma de virus al crăpelniţei porcine. De Crăciun, nu-i român care să nu fi tăiat un porc o dată sau nu-i român care să nu fi înghiţit cu poftă un şorici... Aşa că mă întorc şi spun: virusul este produsul tehnologiilor nou avansate şi sper ca pe noi să ne ocolească. La aceşti noi demoni lucrează zeci de savanţi care (nu m-ar mira) sunt capabili să crescă cât de curând în laborator o cultură de virus nou, o tulpină de gripă feminină pentru că, în gândirea masculină, de la găină la femeie e doar o... aripă. Totuşi, virusul gripei porcine există, dar mai cred că se dă cu porţia... Mai mult, cred ca se imparte la cei mai puţin dotaţi (intelectual) şi mai cred că nu ţine cont de progresia matematică, nu ţine cont decât de interesul zonei.
În demersul meu cu gripa porcină, cred că mai am încă un argument. Mai ştiţi ceva de boala vacii nebune sau despre gripa aviară? Am rămas cu sechelele acelor zile când treceam spre Tulcea cu maşina spălând-o prin soluţie de două ori pe zi... Am rămas marcaţi de sonoritatea primei zone infestate (o, ce cuvânt important!!!) cu virusul H5... celebra localitate Murighiol şi miile de galinacee sacrificate... !Totuşi aşa cum a apărut subit, aşa a şi dispărut... Acum, egiptenii au hotărât: vor sacrifica toţi porcii din ţară iar 250.000 de exemplare nu-i o glumă. Recent am citit că un vaccin împotriva gripei aviare ar putea fi folosit şi împotriva gripei porcine, deci iata rezolvarea comercială a pandemiei. Un vaccin mic pentru o omenire atât de mare, dar până când... Sunt pro ştiinţă, sunt pro noua tehnologie şi, de aceea, dacă aş putea le-aş da cercetătorilor ceva idei noi. De exemplu, un vaccin împotriva prostiei, împotriva ipocriziei, împotriva răutăţii şi a indolenţei. Un vaccin împotriva oricărei manifestări violente şi generatoare de violenţă, un vaccin împotriva celor ce manipuleză omenirea. Dar, mai ales, un vaccin împotriva minciunii. Aveţi grijă...

La iarbă „albastră „!

2009-04-24T16:04:00.000-07:00

Cum vine primăvara, ca un resort bine conservat gândul meu fuge şi trage după el şi trupul, afară la aer, la soare, la mare, la iarbă verde (încă)....
Aici la mare,odinioară luna mai era deja începutul unor lungi veri de plaja şi distracţie...În titlu am scris intenţionat la iarbă albastră, plagiindu-l cu bună ştiinţă pe Ion Băieşu, asta pentru a sublinia schimbările ce cred că intervin şi vor părea pe atât de normale, peste ceva vreme ...precum par nenormale acum ..
Pai, ce-aţi zice de o baie în mare de 1 mai ? Mhh...Parcă e prea devreme ?
În copilaria mea minunată ne balaceam toată ziua încă de pe la sfârşitul lunii aprilie. Acum trebuie să ai curaj ...nu glumă...Aşa cum spuneam, clima s-a schimbat în ultimii treizeci de ani şi nu se opreşte ...şi titlul unei proze scurte umoristice din anii 70 a lui Băieşu ...pare să devină reală....ce? v-ar mira ca peste 20 de ani să ieşim la o iarbă albastră? Dar până atunci, nu mai rataţi şansa de a fugii puţin din cotidianul stresant în care ne tot învârtim ca nişte bile într-un ameţitor joc ... Am devenit prea comozi prea delăsători cu propria viaţă...Pregătiriele de pe litoral pentru aceste zile libere, sunt atractive ...acum scriu cu gîndul la concertul lui Bregovici de pe plaja din Mamaia, la toate petrecerile cu DJ celebri, dar mai ales cu gândul la soare, la mirosul incredibil al mării primăvara, când ieşi din amorţeala iernii, când lumea parcă renaşte sau măcar se preface ...că acum pui totul la îndoială ...
Aşa cum îmi spunea de multe ori un vechi şi important prieten, tănara noastră generaţie e născută „obosită” deja ...aşadar „la iarba albastră” un „sf „ haios pentru noi, o realitate pentru copiii noştri, obosiţi de veşnica alergarea virtuală, de conversaţiile pe chat,de muzica din căşti, de junkfood-ul frumos ambalat şi livrat acasă, de cumpărături online, de plimbatul cu maşini tari prin jocuri, de salutat lumea prin webcam, dar mai ales sătui de faptele diverse ajunse ştiri de mare interes care le inundă lumea pe atât de mare dar atât de strâmtă în care sunt atraşi să trăiască.
Aşadar ... dragii mei, pregatiţi-vă ..aşa cum v-aţi obişnuit cu noua ordine, sau dezordine ...cu nonvaloare pe post de miss, cu imposibilul transformat în obişnuit,
Pregătiţi-vă ....cât de curând să vă invit la ...iarba albastră de acasă ...din sufragerie ..până atunci .. vă salut ...sunt la Mamaia ...!!

Marketing Poetic sau Primăvara Poeţilor

2009-03-24T18:03:00.000-07:00

Ce este un poet ? „Un donator de sânge la spitalul cuvintelor „
Lucian Blaga

Avem nevoie de poeţi? Dacă da, atunci să-i facem, să-i modelăm
de mici din fragedă ...lectură ! Cum să faci un copil să citească poezie ? Aceasta ar fi o temă pentru o firmă de advertising ...
Poezia a fost în permanenţă o „cenuşăreasă” aşa au numit-o criticii. Cine sunt poeţii? Această specie rară, care trăieşte din armonia versului din miracolul visării
şi din speranţe că cineva le va auzi „vocea „ . Poetul ca soldatul îşi poartă raniţa cuvintelor fie că vrea fie că nu. El se adaptează cameleonic vremurilor şi supravieţuieşte...prin poezie . Poetul stă în cubul exitenţei lui şi se ocupa cu scrisul. Dar din când în când se revoltă şi încearcă să se facă prezent. Aşa s-a născut un Festival, „Primăvara Poeţilor „ s-a născut în locul în care s-a legănat mereu poezia ...la Paris.Primăvara Poeţilor vrea sa scoată poezia în stradă, să circule liberă şi fericită măcar, câteva zile pe an . Să se plimbe pe strazi, în parcuri, în autobuze, să de-a mâna cu totă lumea să se bucure că respiră printre oameni. Acesta este un tip de marketing poetic de tip franţuzesc,eu aş propune altceva pentru ţara mea. Aş introduce lectura poeziei în şcoli, aş încerca să cultiv copiilor de mici dragostea pentru poezie , citindu-le poeme şi nu chinuindu-i cu penibila întrebare : „ Ce a simţit poetul, când a scris aceste versuri ?” şi cu analize pe text şi tot felul de teme obositoare si nefolositoare.
Aceasta pledoarie poate ca e puţin patetică sau poate părea, dar în întâlnirile, mele cu copiii prin diverse şcoli şi licee, am aflat că îşi doresc să citescă poezie . Sunt curioşi să afle cum se scrie poezia, şi mai ales ce te face să aşterni pe hârtie un şir de cuvinte . Foarte mulţi oameni scriu poezie , sunt sute de site-uri pe internet despre poezie . Oricât de dură este viaţa, oricât de mare criza , poezia este un medicament pentru suflet. Aşadar suntem în plin Festival al Poeziei , pe străzile Constanţei, şi fie că vreţi sau nu, veţi face cunoştinţă cu ea, o veţi auzi, o veţi citi sau o veti scrie ...e alegerea voastră.
Cine sunt poeţii? Acum în varianta marketing – sunt deopotrivă creatori şi promotori ai Poezie. Acest editorial mi-a fost inspirat de elevii foarte talentaţi ai Colegiului de Arte „Regina Maria „ de unde evident se va naşte un Poet !

Criza – omul economic – mercenarul şi legea lui Murphy!!!

2009-03-09T05:15:00.000-07:00

„Ce este un cinic ? Un om care cunoaşte preţul tuturor lucrurilor şi valoarea nici unuia . ”
Oscar Wilde

Omul economic este un individ competitiv şi capabil întotdeauna să cumpere la preţul
cel mai scazut şi să facă investiţiile cele mai profitabile, să concedieze fără pic de remuşcări .
Homo economicus face parte din aceiaşi echipă cu homo egoisticus, pentru care, contractul lui -
leafa lui de 100 de ori mai mare decât a amărâtului de angajat trebuie salvată, atunci când legile
crizelor economice o impun.
Momentul pe care îl traversăm te duce cu gandul la celebra scenă cu Charlie Chaplin, când
cu genialitate a redat teoria producţiei de masă, când angajatul nu mai dispunea de pauza de masă,ci aceasta i se servea in timp ce mâinile lui lucrau de zor. Dincolo de comic şi grotesc, societatea umana a fost mereu pusă la încercare .
F.W Taylor un inginer american a elaborat minuţios pe la 1900, teoria producţiei de masă în care se preciza , cum că : Fabricile nu mai aveau nevoie de lucrători calificaţi pentru că ei nu aveau de făcut decât o singură operaţiune; mişcările lucrătorilor fiind stabilite în detaliu plecând de la presupunerea că procedeul era cel mai ieftin . Astfel muncitorului i se spunea în amănunţit ce trebuie să facă şi cum să facă, iar orice îmbunătăţire pe care o opera el era ...fatală succesului.
Astazi teoriile sunt altele, frumos ambalate în cuvinte pompoase, în dicursuri cu retorici fermecătoare, dar câta minciună încape în spaţiul lor găunos, e uşor de dedus.
Managerul de azi, este compentent în toate şi devine homo economicus pentru patronul care îşi vede punga din ce în ce mai goală. De la imagine lui Chaplin, când nici după terminarea serviciului mâinile lui nu se opreau din ritmul impus de muncă la bandă, la imaginea de azi tânărului concediat fără nici un motiv plauzibil, redus la cuvântul şomer, nu-i decât un simplu click pe mouse-ul ce trimite cursorul în celebrul tabel excel al marilor manageri.
Nici o măsură de criză, nu lucrează pentru oameni, ci doar pentru aceeia ce ştiu cel mai bine cum să tragă foloase în astfel de momente ...de la mari puteri mondiale, la oameni politici
şi până la mercenarul gata de atac ! Un profesor, un mare cercetător în teoria fractalilor F.Munteanu, spunea la un curs cum că, omenirea nu se află în haos aşa cum ne place să ne
plângem, pentru că, conform teoriei haosului, acesta este urmat de o mare linişte şi aşezare a lucrurilor. Eroare, spre nefericirea noastră ne aflăm în pre haos ...şi nici nu vreau să mă gândesc ...oare ce ne aşteaptă?
Dincolo de toate un adevăr stă aşa în balans pe buzele tuturor. Ordinea valorică este din ce în ce mai nefirească şi dacă tot am pomenit de nume mai mult s-au mai puţin sonore ...de teorii şi legi ...să, mai adaugăm câteva ... „scara lui Peter” care însemnă - incompetenţa creşte proporţional cu urcarea în funcţie ierarhică... Orwell şi „Ferma animalelor” o parabola a societăţii ce poate fi comparată cu ziua de azi, dar şi sumbrul adevar al unei legi Murphy – „Mai bine un sfârşit groaznic , decât groaza fară de sfârşit „ !!!

Norocul de a te îndrăgosti!!!

2009-02-11T04:23:00.000-08:00

O prietenă îmi spunea mai ieri că „e minunat să te îndrăgosteşti din când în când... aşa ca o terapie pentru viaţa agitată şi stresantă în care înotăm ca nişte mici peştişori de casă, în acvariul universal. O altă prietenă îmi mărturisea că trebuie să ai noroc să te poţi îndrăgosti şi că persevenţa e importantă în ecuaţie. De parcă am fi vorbit despre potul de la masa de ruletă sau despre reportul de milioane de euroi de la loto. Alta îmi spunea că urăşte ideea de a se îndrăgosti, asta după o decepţie care a marcat-o mai mult decât a bucurat-o vreodată.
Oamenii au percepţii diferite despre dragoste şi cel mai des sunt dezamăgiţi pentru că nu mai cred în dragoste! Dragostea a devenit un joc care implică bugete şi timp... O să-mi spuneţi că nu e aşa, dar vă contrazic. Toţi tinerii sunt speriaţi de imaginea idilică a iubirii, deşi sunt la fel de romantici ca acum 50 de ani... obiectele iubirii însă s-au transformat!
Un suc sau o cafea de un leu, valabile la orice bar, acum sunt un fresh sau un espresso de 10 lei la un bar de cartier unde nu ştii dacă fata e mulţumită sau va strâmba din nas... Odinioară, o garoafă era un gest minunat, dar azi fără un trandafir şi un parfum scump, o seară în club de fiţe şi un inel măcar cu svarowski, NU ai nici o şansă. Plimbarea din parc s-a transformat într-o tură cu maşina bolid, super tunată. Iar ele, fetele, beneficiarele acestor lucruri se simt nevoite să recompenseze gratulaţiile cu gesturi simple fără multe lucruri ajutătoare, pe scurt ca la fluxul de ştiri, cu o banală - de acum - partidă de sex.
Ce e lumea, ce sunt oamenii, ce sentimente mai împărtăţim?! În noianul de tristeţe şi apăsare, de presiuni şi minciună, până şi dragostea devine o marfă în marea consumismului mondial. Dacă recesiunea ne-a pus pe jar şi parca dintr-o dată am sărăcit instanaeu şi stupid ca la monopoly, deşi acolo hazardul e la el acasa, în ţara dragostei avem alte măsuri şi reguli. De aceea mă bucur de existenţa unui 14 februarie, de Valentine’s Day (comercial sau nu)... Măcar o dată pe an avem ocazia să ne amintim că există norocul să ne îndrăgostim, că putem să scoatem ambalajul frumos şi atrăgător al mirajului şi, chiar să descoperim o comoară de preţ... adevărata dragoste.
Asta am încercat să spun unui tânăr de 19 ani, că e frumos să ai norocul să te îndrăgosteşti şi să ai cui spune te iubesc de Valentine’s Day. Replica lui a fost scurtă şi la obiect: Lasă că anul trecut m-a spart la buzunar 14 februarie!...
Mi-am imaginat o secundă că aş putea radiografia fiecare trecător cu care m-aş întâlni pe stradă, şi mi-am imaginat că aş putea vedea prin ei iar locul inimi ar fi decupat şi în locul ei ar fi un gol... un vid... De ceea încerc să cred că, în educaţia copiilor noştri, ar trebui să punem şi verbul a te îndrăgosti, cu sensul acela minunat cu care eu mă întâlnesc de douzeci de ani, de când am întâlnit un băiat care m-a cucerit cu un gest simplu, oferindu-mi mâna să cobor din troleibuz... Ha, ha!! Sigur că acum este un gest demodat, dar de atunci eu mă simt un peştişor de aur într-un ocean, de unde am bucuria şi speranţa şi încerc să vă îndeplinesc în felul meu, vouă, cititorilor mei câte o dorinţă ţinută ascunsă chiar acolo în minte şi în inimă! ÎNDRĂGOSTIŢI-VĂ!!!

2009

2009-01-13T04:30:00.000-08:00

Douămiinouă, un nou an şi o nouă provocare pentru noi pământenii.
Zâmbiţi? Pai, nu e clar ce ne aşteaptă pe noi toţi?
La trecerea în 2009, singurul meu gând a fost la 2010 şi nu la recesiunea care
a stricat multora petrecerea de sfârşit de an sau la războiul inutil în care mor copii nevinovaţi. În carţile de S.F. ale copilăriei mele, 2010 era anul invaziilor extraterestre sau
al cuceririi pământului de către roboţi.
În copilăria mea, lectura era distracţia favorită, iar cărţile de S.F. un
miraj în care ne rătăceam de multe ori şi eu, şi prietenii mei.
Lumi galactice, extratereştrii care mai de care mai fioroşi, dar şi roboţi -
creaţiile pe atunci imposibile ale oamenilor. Aşteptările din acele vremuri, nu mai au
nici o legătură cu cele de acum. Am senzaţia că evoluăm tehnologic şi involuăm
uman şi spiritual. Nu cred că e nevoie de un robot fioros, de un extraterestru înfricoşător
sau nu ştiu ce maşinărie ucigaşă ca să ne sperie. Noi singuri ne transformăm treptat şi iremediabil în toate coşmarurile ce ne-au bântuit de milenii. Umanitatea îşi pierde identitatea, omul ia forme ciudate de tip S.F., fără nici un efort. Oamenii devin spaimele de care s-au temut tot timpul.
Într-un film legat de acest subiect, un om de ştiinţă spune că omenirea e capabilă de schimbare în bine, doar când ajunge pe buza prăpastiei. În acelaşi timp, un alt om de ştiinţă, un profesor universitar japonez, într-un documentar de pe Discovery, parcă anticipa editorialul meu, explicând prezenţa sa în ubicuitate (în două locuri diferite în acelaşi timp), la şcoală şi pe stradă. Un uimitor robot–clonă preda în locul său la catedră, iar el, cel real se plimba liniştit, spre stupoarea studenţilor. Robotul era aşa de reuşit încât până şi creatorul său a fost bulversat de această performanţă. Aşadar, pe mine nu creşterea monedei euro mă înspăimântă, ci viitorul atât de nebănuit şi distrugător al speciei umane. Ştiu! Veţi exclama că exagerez, că e atât de departe chestia asta... eu nu vă spun doar că viitorul de ieri este azi, că 2010 nu e chiar un scenariu S.F., dar nici departe nu este... depinde din ce unghi priveşti. Şi dacă anul a început cu război, şomaj, accidente ar trebui să facem un pact cu noi înşine, să nu uităm că suntem oameni şi că deţinem un sentiment: cel al dragostei care ne face unici.

Sărbători fericite –sărbători liniştite !

2008-12-31T06:27:00.000-08:00

Am un sentiment de bucurie şi de nostalgie când scriu despre sărbători şi despre aceste zile pline, parcă făcute pentru linişte noastră, zile dătătoare de optimism şi bunădispoziţie.
Anul 2008 un an plin de surprize în mare parte neplăcute pentru noi toţi, acum mă îndemnă să scriu cu mai multă grijă, cu mai multă înţelegere.
Cine se gândea ca vom trece prin acesta recesiune economică, că vom fi precauţi şi
că darurile de anul acesta vor fi tot mai scumpe şi la propriu şi la figurat .
Prietenii mei ca niciodată au devenit casnici şi plecările parcă nu ne mai îndeamnă la aventură. Pe neaşteptate am devenit mai apropiaţi de părinţi de prieteni .Sărbătorile noastre vor fi mai frumoase mai blânde, dăruind căldură şi bucurie aşa cum e normal .
Dacă în imaginile idilice cu sărbători de iarnă , moşul vine şi aduce daruri, acest moş
l-am putea întruchipa fiecare dintre noi şi imaginea ar deveni naturală.
Oamenii au nevoie de oameni şi apoi de obiecte.Nimic nu poate înlocui o vorbă bună, un zambet o îmbraţişare .Mulţi dintre noi , prea ocupaţi cu urcuşul pe scările carierei sau ale
bunăstării,uitam lucruri sau gesturi atât de fireşti pe care oamenii simpli le fac din suflet, fară calcule sau reţineri. Un weekend nefericit petrecut în spital , mi-a mai dezvaluit încă o dată, ca o repetiţie necesară ce înseamnă nobleţea necăutată, simplă, pornită din inimă, fară nici o urmă de interes . Scriu despre o lecţie primită, pe care vreau să v-o împărtăşesc acum de sfintele sărbători, reamintindu-mi oare pentru a câta oară , că în faţa unei suferinţe mari, a unei nenorociri sau in cazul meu în faţa bolii suntem egali, şi dezbracaţi de haine - aceleşi fiinţe în faţa unui singur dumnezeu .
Să fii omenos , să respecţi şi să iubeşti e o întreprindere din ce in ce mai grea pentru noua generaţie, dar ea are o scuză , lipsesc modelele. Noi trebuie să fim sau să devenim modelele copiilor noştri. Aşa cum vă mărturiseam, într-un salon de spital nerenovat unde durerea era la ea acasa, şase femei îşi ofereau cu bunătate ajutorul, iar eu primeam o lecţie de omenie şi de viaţă. Urările mele se duc acum către Gabi, Stela, Marioara,mamaia Popov, către toate femeile în suferinţă, către toţi oameni care nu se întâlnesc cu bucuria în aceste zile şi gândul meu bun sper să trecă măcar cât un fulg de nea pe fereastra casei lor. Mi-aş dori ca toţi copiii să-şi dorească să devină Moşi Crăciuni, şi lumea să fie mai bună şi mai curată, aşa cum, bunica mea, mama mea îmi tot spuneau, sau minunatul colind pe care îl cântam de generaţii ca o ştafetă preţioasă ,ca o ştafeta
miraculoasă . Aşadar, din toată inima mea vă doresc Sărbători fericite –sărbători liniştite !

Aplauze la Cafe D’art Scena ...deschisă

2008-11-06T03:49:00.000-08:00

Scriu cu uşurintă şi mare bucurie acest text .Încep să-mi iubesc concetăţeni,oraşul, iubitorii de evenimente muzical-culturale şi încep să cred că în sfârşit avem şi noi ce au bucureştenii ...un Club live adevărat!
O saptămână întregă mi-am petrecut-o aproape seară de seară în Cafe D art Scena.
Culmea e că nu sunt genul care să iasă în fiecare seară, dar nu am rezistat tentaţie
„oferite” de Adara (dacă nu ştiţi cine e, ar trebuii să aflaţi) şi anume : Proconsul , Horatiu Mălăele, Răzvan Vasilescu în „Profu” (un adevarat prof de teatru pe un text excepţional) Ozana Barabancea (jazz şi musichall de calitate plus umor ), Direcţia 5 (no comment) şi o Petrecere de zile mari Alb şi Negru, la care am cântat glas în glas cu Trupa talentaţilor fraţi Mihai şi Gabi Onilă ...
Recunosc, sunt o sceptică şi dacă nu văd cu ochii mei nu cred, aşa şi cu Cafe D art Scena
noul concept ...nu m-a convins nimeni , m-am convins singură .
Cu un aer stilat şi glamour, dar care nu impune nimic, ci doar îţi recrează o atmosferă necesară pentru orice gen de spectacol Cafe D art Scena, încearcă să aducă şi la noi ce
am văzut prin Bucureşti, un loc în care să fi tu însuţi să te manifeşti fară oprelişti, fie că îţi place muzica de club, jazz-ul, fie că vrei piano bar sau teatru „onemanshow”.
Programul este din ce în ce mai atragător şi cred că eforturile celor ce au pus la cale
clubul acesta, sunt mari ... şi vine întrebarea mea firescă : oare vom fi noi constanţenii
capabili să păstram acest club ? pentru că dincolo de toate stă capacitatea noastră de a ne autoeduca , de a încerca şi altfel de distracţie decât cea comună ,clubul , maneaua, măslina ,chifteaua ....şi alte rime ...
La Cafe D art am văzut tineri clubberi care n-au respirat efectiv la piesa de teatru , care au respectat un actor valoros ,singur pe scena cu o masă şi o servietă timp de mai bine de o oră ... Eh ! se poate ...totul e să încerci , să vrei , să speri , la ceva mai bun în viaţă.
Chiar dacă un club în forma lui primară e un bussines , „tentaţiile” pe care le oferă de multe ori sunt forme de „culture pop „ .
Şi în aceiaşi linie , trebuie să închei şi eu cu un îndemn clar : Caută Cafe D art Scena , e în centru , în parc , lângă Teatru , în lumea artistică , e combinaţia perfectă : mâncare bună , cafea savuroasă , club , muzică bună, gazda frumoasă şi arta la ea acasă !!! aplauze ...aplauze !!

O lume fară România !

2008-11-03T15:05:00.000-08:00

Ce-ar fi lumea fară România ? o întrebare aparent absurdă , doar dacă patriotul din tine , nu speră la vreo minune...Aş.. monşer ! Păi ce crezi, mulţi ori fi auzit de ţărişoara noastră?
Mi-am pus întrebare aceasta de nenumărate ori, sperând să fie deopotrivă cu interesul nostru pentru alte ţări. Cu timpul m-am liniştit , şi m-au liniştit şi oamenii de pretutindeni
care, la auzul numelui tării din care vin , au zâmbit larg şi au spus : ah! dracula, transilvania , nadia, hagi, ca pe nişte substantive comune ...
Şi pentru că trăim totuşi într-un „sat cibernetic „ după cum a spus un celebru sociolog ,
am primit zilele acestea un filmuleţ care se intitula „o lume fără Romania „ şi în care o voce cu o pronunţie perfect englezească, spunea o poveste frumoasă despre o ţară aşezată
undeva în sud estul europei şi propovăduia ideea, că dacă nu ar fi existat , ar fi trebuit să o inventeze cineva. Şi argumenta cu următoarele : ar fi scris cu creionul toată viaţa , pentru ca stiloul a fost inventat de un român Petreche Poenaru, cibernetica cine ştie când ar fi fost „scoasă” la lumină dacă marele profesor Ştefan Odobleja nu i-ar fi dedicat toată viaţa lui. Şi cum am mai scris de altfel într-un editorial, pretind că suntem un popor unicat şi chiar suntem. Argumentele din film continuau :Cine mai are un Cimitir Vesel şi cine mai gasit Elixirul Tinereţii miraculosul Gerovital al Anei Aslan ? Perfecţinea sportivă a fost arătată lumii de zecele Nadiei Comănici şi cele patru penalty-uri apărate vreodată de Helmut Dukadam .
Pe unii i-am învăţat la şcoală pe alţii nu, şi iată acum acest filmuleţ în marea de mesaje internautice, cum încercă să reamintescă într-un mod popular faptul că noi i-am dat lumii pe Hanry Coandă şi Primul avion cu reacţie, Nicolae Paulescu adevăratul inventator al Insulinei care a fost recunoscut după cincizeci de ani de la descoperirea epocală abia atunci cînd alţii au fost răsplătiţi, Mircea Elide si istoria religiilor deja o ştiinţă aparte care a deschis noi căi de înţelegere a lumii, Brâncuşi un postmodern al sculpturi poate un neînţeles la timpul lui. Lista continuă cu poate cele mai interesante lucruri , naratorul filmului spune ca domnul Bill Gates ar trebuii să spună un Mulţumesc şi nu Thank You
,pentru că a doua limbă vorbită la Microsoft după engleză este româna , şi încă ceva americanii mai au încă o mulţumire să ne facă , pentru ca atunci când America încă nu se născuse pe vremea lui Vlaicu Vodă , aşa zic hrisovele de la 1300 şi ceva încoace, noi românii ne îndeledniceam cu un joc frumos pe nume Oina , bunica baseball-ului american ! Şi ca să se încheie într-o notă perfect românescă filmul prezintă lucrurile cu adevărat serioase ale poporului nostru , mâncarea bună , vinuri minunate şi zice povestitorul cele mai frumoase femei ! Ce am mai putea adauga ? Că după ce vezi acest clip cu tentă publicitară ca un Brand de Ţară , te întrebi , oare unul de-al nostru l-a făcut ?
E aici e buba , ca de fiecare dată , alţii trebuie să ne arate ce lucruri si ce oameni avem !
Şi , totuşi ...Ce-ar fi lumea fară România ???

Tristeţe de toamnă !

2008-10-09T02:37:00.000-07:00

„A venit toamna , acoperă-mi inima cu ceva ,
Cu umbra unui copac sau mai bine , sau mai bine
Cu umbra ta „

Cu o umbra mare a venit toamna, cu alegeri noi, cu pomeni electorale noi, şi
cu tristeţea că nimic nu pare să schimbe lumea ...
Cu amărăciunea că nici acum după atâta timp, nu reuşim să decantăm aurul de nisip şi grâul de neghină...
De m-ar fi întrebat cineva acum 25 de ani, cine este mai important, Secretarul de partid sau profesoara mea de limba şi literatura română, celebra doamnă Ileana Jean, care şi la liceul industrial energetic ne învaţa gramatica...cu mintea de atunci când, şcoala ca şi acum pentru un elev era chinul zilnic, şi nu scăpam uşor de lecturile uriaşe la care ne supunea, aş fi răspuns fară să mă gândesc prea mult că, Profa era cea mai tare ...
Suntem toţi datori moral celor ce ne-au născut, crescut, educat şi mai ales celor ce ne-au
dat un imbold, o ideea călăuză, au văzut în fiecare, copil, elev, student, ceva ! Fie un talent, un geniu, un priceput... speranţe care să crească în mintea şi în interiorul nostru, care să ne frământe şi să nască ceva de valoare, de care să fim mereu mândrii.
A venit toamna şi tristeţea ei parcă în tandem cu tristeţea generală umple străzile şi inimile oamenilor, le alterează speranţele şi îi împinge spre o disperare comună.
Ce facem pentru noi, pentru viaţa noastră, copii noştri ?
De ce atâta dispreţ pentru lucrurile bune şi cu adevarărat importante în viaţa ?
Câtă uimire să auzi cum că, profesorilor li se măresc salariile astfel încât se poate destabiliza economia naţională...
Câtă umilinţă, câtă demagogie !
A venit toamna şi pe şest a mai dat ceva politicienilor, îşi pot cumula indemnizaţia cu pensia, şi dacă nu aţi aflat încă, sunt oameni cu pensii de treisute de mii lei pe pamânt românesc, nu pe luna.... de pe cer. A venit tristeţea şi resemnarea că te poate oferta orice agramat ajuns politician şi analfabet ajuns om de afaceri pe tine, Profesorul, cel care îl poţi învaţa ,îl poţi educa . Sigur că la acest text avem şi o morală, puţin absurdă.
Păi, ce atâta învăţat ....!!! munciţi , munciţi , munciţi !!! Ţara te vrea prost !
A venit toamna ....cu tristeţi lungi ,cu ploi şi furtuni ...cu alegeri uninominale, iar tu
vei merge la vot cu inima plină, cu gândul că poate, poate ....va veni o primăvara frumoasă şi pe strada ta !!

Taxe, toxic, taxi, teve !

2008-07-09T10:46:00.000-07:00

Munca,banii,otv , politica ,manipularea, intoxicarea cu ţigări, spirtoase, jecmaneala, sifilis oboseala, boala, cancerul, şi cimitirul …dicţionar de termeni zilnici în limbajul poporului meu .Ce ne lipseşte din aceasta enumerare de nevoi, recompense-vicii şi pedepse ?Patru tremeni ca nişte cavaleri apocaliptici puşi în titlul de parcă cineva m-a pus să aleg litera T ca temă pentru editorial .
In ordinea intrării în text :
Taxe .
Nici nu mai contează la care dintre ele ne referim .În fiecare zi mai creşte o taxă , se umflă apoi şi din ea se mai naşte una adiacentă, încât am putea face un adevarat studiu al reproducerii taxelor....Bietul român, nici nu se mai poate plânge pentru că, progresia matematică a taxelor depăşeşte puterea lui de uimire şi atunci acceptă resemnat şi manipulat subliminal că totuşi ...o ducem bine.
Toxic.
Cuvânt sinonim cu ultima şmecherie de tip: hai să ne adaptăm la cerinţele uniunii europene , şi pe bani frumoaşi ca la noi , totul se poate. Nimic nu se pierde
ci se înmulţeşte în buzunarele croite xxl de specia nou aparută afacerist european .
Aşa au apărut şi la noi firme de colectare de deşeuri , de care mai de care , dar mai ales din alea toxice , pe care nu le gaseşti la noi ci la alţii .Şi noi cum sunetem din fire popor ospitalier şi primitor , le-am primit le-am depozitat că de ......nu de la ei ne vin banii?
Taxi .
Nu. Nu m-am gandit la formaţia Taxi , care trebuie să recunosc chiar îmi place . Ci la
Taxi-ul zilnic ce ne taie faţa în plină intresecţie , la ideea de taxi care face ce vrea , adică rutele pe care le vrea .Şoferi lor sunt cel mai des participanţi la forumula unu, printre
miile de maşini cautând drumul cel mai lung totuşi pentru ca fraierul plăteşte .
Tu te chirceşti mic pe bancheta din spate şi simiţi adrenalina care ţâşneşte ca biata maşină pe roşu .Dar asta e ...
Teve.
Ooooo!!! Subiect tabu .Subiect pentru serial.Televizorul şi românul cred ca pentru orice sociolog, psiholog sau analist media este cel mai tare subiect .
Pai, dupa atâtea taxe, toxine, nervi şi agitaţie ce îşi mai poate permite si el?
O seară reuşită, prelungită până în zori, de noua problemă de viaţă şi de moarte dintre celebra magda şi tolea, personaje deja îndrăgite care pe fundalul dilemei elodia, capătă
notorietate mai ceva decât preşedintele ţării.Cine sunt aceşta şi ce magnetism deţine
dandiaconescudirect, nu ştiu. Ce ştiu este că mai bine de jumatate de români uită de taxe
de indignare de frustrare şi de orice alt lucru rău, lasându-se duşi pe firul poveştilor
televizate ca de un drog, care îţi colorează existenţa şi te face imun sau ignorant faţă de ceea ce e real . Vorba bancului : „minte-mă pinochio! ,dar minte-mă frumos !!!”

Portocala mecanică şi prelucrarea prin aşchiere

2008-06-18T17:12:00.000-07:00

Scriu acest text cu un sentiment de uşurare.Am trecut şi peste asta . Românul e tare ca stânca , şi la bine şi la greu .La greu mai ales, şi parcă prea des . Am tot sperat să scriu despre o victorie, despre cum, noi cei mai mulţi prelucrători prin aşchiere din Europa am fi prins în menghină portocala mecanică şi-am fi găurit-o cum am fi vrut ... dar am uitat ce generaţie sunt eu .
N-a fost să fie ...Milioane de români , această specie deosebită, am stat care pe unde am apucat, cu sufletul la gură, cu plasma lângă burtă şi cu bere-n nas ... nici “prietenii nu mai ştiu de ce “ aşteptând ceva ce parcă nu mai vrea să vină. De parcă am retrăi veşnic o obişnuinţă. O obişnuinţă ce duce la eşec şi chiar la o plenitudine a eşecului, o acceptare, o resemnare, parcă propagată de mitul Mioriţei şi al baciului moldovean .
O victorie, un succes, după atâta imagine înnegrită de tuşul tipografic al veştilor de pretutindeni,în care românul face ce face şi iar dă cu “bâta-n baltă” cu “cuţitul în vreo batrînă” sau cu “ranga-n bancomat”, ar fi răzbunat partea bună şi ne-ar mai fi adus un plus de fericire colectivă.
Dar să explicitez ceva absolut neceasar cititorului din generaţia de după 89, şi anume :in România ceauşistă , cele mai multe licee erau industriale şi cei mai mulţi absolvenţi aveau diploma de “prelucrător prin aşchiere “. Acestă denumire m-a fascinat vreme multă
şi poate nici acum nu am o viziune clară, dar e ceva curios e că am asociat acesta cu portocala mecanică , cu fotbalul şi mîndria naţională.
Trebuie în schimb să recunoştem că la organizare , participare şi galerie am fost la înalţime. Cu avioane lowcost , cu maşina sau cu autocarul s-a adunat românul mic cu mare să participe la un campionat al Speranţei. Îmbrăcaţi de marketingul inteligent al unui producator de bere, care a colorat în galben România , s-au vopsit, au cântat , au tresărit şi au lăcrimat într-un cuvânt au trăit la intensitate maximă toate meciurile din tribune, şi au scandat “Hai România “ pe străzile elveţiene. Dar gurile rele spun că olandezi , ne-au luat şi la galerie .Au fost mai mulţi , au tropăit mai tare din papuci lor de lemn dar mai ales au avut “scenografie de stadion”, şi portocala mecanică s-a rostogolit elegant de 2 ori în poarta noastră.
Dar să revin la analiza mea şi să deduc că am greşit.. că Tamaş , Chivu, Lobonţ nu ştiu ce liceu au absolvit, dar generaţia de la Sevilla sigur au ştiu să prelucreze prin aşchiere o cupă , una singură dar de neuitat.”Hai România “

Frenezie , gălăgie ...lacrimi şi manele

2008-06-18T17:04:00.000-07:00

Românul e o specie rară... el s-a născut poet şi moare
...de grija altuia .În mintea lui stăruie o veche zicală “ce-şi face omul cu mâna lui se
numeşte lucru manual “ sau ce cântă el la alegeri tot manea se cheamă...
Votul de la Ştefăneşti va rămâne în analele alegerilor şi în manualele de marketing electoral ...aşa frenezie la alegători , aşa îndemnuri cântate au demonstrat
că putem da lecţii unora de peste ocean . Acolo bugetele sunt mult mai mari , strategiile
necesita echipe întregi de “piarişti “ bine plătiţi, publicitate electorală abundentă ....şi poate nu adună atâţia alegători.
La Ştefaneşti a fost totul original, ieftin şi cu mediatizare gratuită , că toate televiziunile
au dat năvală, să relateze “minunea” ....
Mă întreb uimită cum ar comenta celebrii analişti , sociologi acest fenomen?
Aşa cum vă spuneam suntem unici şi irepetabili, asta face din noi un soi de neam
aparte, unde “râsu-plânsul”, “sentimentul de patrie şi dor “ au doar înţeles românesc !
De ceva timp, prieteni mei au început să recitească istoria şi mai ales geneza acestui popor, căutând parcă un ingredient care să ne ridice ceva mai sus de pe treapta pe care am tot coborât în ultimul timp .
Vrem sau nu să ne recunoaştem, aceştia suntem..un popor cu cele mai interesante extreme, gata sa fim în trend , de parcă ar venii mâine cineva să ne judece după maşini
case , haine sau bijuteri....un popor extrem de creativ în toate domeniile, dar la fel de delasător, cu el sau cu ai lui .
O europă întreagă stă cu ochi pe noi “ca pe butelie “, şi ei n-au habar de expresia asta
atât de intrată în vocabularul nostru ...stau şi ne privesc , ne analizează şi poate ne-au şi
pus sub o lupă mare ca să înteleagă mai bine cum funcţionăm...
De le genii la ultimii hoţi românii orice am spune , nu te plictisesc !
Femeile sunt frumoase şi ştiu să gătescă, bărbaţii potenţi şi încă romantici , hoţii sunt mulţi şi ingenioşi...cine ar fi inventat moneda de 2 coroane suedeze (asta prin anii optzeci) din gheţă că sa vorbescă gratis la telefonul public ....până se topea...?.doar o minte românescă ....
Avem doar o mică problemă nu prea ştim să ne gestionam valorile să le aşezam la
locul potrivit , să alegem ceea ce trebuie şi mai ales să începem sa credem în noi...
Şi totuşi eu sunt Pro România ....asta pentru că indiferent de ceea ce facem nu ratăm
şansa să ne Lăudam !!!!
Asta pentru că am auzit pe cineva zicând un alt adevar despre noi : “Domnule , eu nu
plec din Romania ... că e ţara în care mai poţi sa râzi.... !!!
Asta e , şi alţi au spus-o avem umor ....avem cu ce !!!!

Toate drumurile duc ...la Roma

2008-06-18T17:02:00.000-07:00

De cinci zile bat strazile Romei într-o frenezie ...
Istoria respiră prin fiecare piatra şi chiar daca nu ai hartă
sau îndrumarea unui ghid aici , fiecare colţişor merită văzut...
In acest babilon , cred ca cel mai des am auzit americani vorbind, atât de mulţi
încât m-am gandit că nu noi i-am “cucerit” pe Romani aşa cum spun ziariştii.
Când am spus ca plec la Roma toată lumea m-a sfătuit să nu vorbesc
în română , că sigur voi avea probleme...
Nu e aşa nici pe departe, am spus că sunt din România şi nu s-a întâmplat
nimic ...In schimb în toate autobuzele am simţit şi mai ales am auzit prezenţa
conaţionalilor noştri, prin dulcele grai românesc rostit în telefoanele mobile ,
la volum maxim ...ca de doar aşa am mai ieşi în evidenţă...pe lângă altele mai grave ...
Am fost la columna lui Traian , şi memoria s-a reactivat undeva în timpul
şcolii generale , ca prin vis a reapărut Badea Cârţan şi povestea lui ....
Ce revelaţie , dintre toate minunile Romei noi învăţam doar despre
columna, lupoaica si coloseum....
Roma e un oraş turistic 100% , nimeni nu te priveşte chiorâş , nimeni nu se uită la hainele tale , fără fitze ..într-un cuvânt...
Dacă ne-au cucerit odinioară, acum ne-am putea inspira şi noi din ce au mai bun ...
de exemplu un sistem de transport în comun exceptional...pe întelesul tuturor ...
Un comerţ relaxat şi fără atâtea “fasoane” şi condiţii “ue”...
În pieţele celebre, artişti care dau farmec locului de 20-30 de ani , nu cred ca sunt supuşi ca ai noştri la nu ştiu câte taxe şi impozite ... ca poate si Piaţa Ovidiu s-ar putea transforma într-o mică Navona ....
Asta e ! o fericire sa vezi Panteonul , un gust amar sa-ţi faci poze cu 2 euro cu “gladiatorul”Andrei , un românaş din Piatra Neamţ , îmbracat în haine romane , cu sandale şi sabie de lemn, care de 4 ani străjuieşte , porţile si coloanele lui Agrippa ...şi habar n-are cine a mai fost şi ăsta !
Pieţele de duminică , pieţele de alimente , cartierele îngrijite cu gradini , restaurantele si terasele, pizza şi spaghetele, arhitectura oraşului şi liniştea din muzee si catedrale , palatele ,fântînile arteziene, statuile la tot pasul , aerul si farmecul Romei toate m-au coplesit ...
Oare istoria asta să-i fi facut si pe cei 1 milion de urmaşi ai dacilor să rămână pe –aici...?

Plutind în van ...pe-al vămii val

2008-06-18T16:59:00.000-07:00

„ce e val, ca valul fuge/printre corturi înmuiate, /printre feţe alungite ,/în taverne mohorâte ,
stau ciucite două cete, /pribegiţi copii ai vămii/nespălati de – o luna două
peste mesele lungite /printre sticlele golite /triste feţe – „rasta people”
viaţa plânge ca o ploaie /răzvratită peste lume /numai ei înfipţi prea bine
în nisipul ud şi tare /se căznesc să îl învie /pe-un întâi de mai / prea beat , prea plouat /şi perimat ..... şi aşa s-a profanat un loc sfânt de razvratire-n mahmureală, murdarie ,
trist concert la „ tonomat „......

Ei, cam aşa ar zice un poet nepereche , despre ce fu’ anu’ asta în Vama .
Imaginile s-au derulat ca un jet de apa rece ... nişte aşa zişi vamaioţi
se chinuiau vezi doamne, în numele aceleasi tradiţii să rămână , în corturi
„până când ploaia se va opri „. şi cântau în gând cu Cargo, şi continuau
în aceiaşi manieră , suparaţi şi trişti , şi absolut normal ...se închinau zeului Bachus.
În acest timp , ce ziceţi dragii mei cu ce se ocupau nişte englezi , se ocupau cu un
Top al locurilor de petrecere underground , şi Vama noastră cea de ieri dar mai ales
cea de azi este pe locul 3. Pentru ca cea de odinioara era unicat era un spatiu
al tinerilor cu alte viziuni ,intelectualii de astazi ...muzica avea mesaj pe vremea aceea ,
unul real , nu doar un soi de stimulent pentru a părea ceea nu eşti ...
In toate ştirile tv intervievatii , tinerii au avut un răspuns comun ...”am venit în vamă
Să.......Bem ! Cât..? .... cât încape .....

Aşadar , poetul zilelor noastre , ar încheia poemul lui cam aşa :

Plutind în van ...pe-al vămii..val el s-a trezit doar un minut
Să ceară încă un pahar .... El este vamaiot sadea
Pe-al marii ...orizont pierdut...

Tristă realitate a zilelor noastre cu , care de altfel pe zi ce trece ne obişnuim , aşa
cum ne-am obişnuit şi cu petrecerea de 1 Mai Muncitoresc , în stil rosu , portocaliu
sau mai stiu eu ce altă culoare , că toate au abuzat de mititei , grătare , bere , şepcuţe
şi steguleţe , în urma cărora chiar şi cu ploaia interminabilă a rămas şi din vamă şi
din prima zi de campanie un singur lucru :FUM , MULT FUM !

Binele nostru cel de toate zilele…

2008-06-18T16:57:00.000-07:00

Dacă am putea reflecta zilnic la bunele şi relele din viaţa noastră poate , am deveni mai lucizi şi conştienţi de valoarea vieţii şi a prieteniei .
Mi-am petrecut weekendul în compania unor prieteni bucureşteni şi pentru a nu ştiu câta oară am înţeles vorba aceea „ai prieteni eşti bogat „.
Noua generaţie poate gândi ca e demonetizat cuvantul prietenie, ca nu e neapart nevoie sa te intalneşti şi să consumi timpul aşa in varianta clasică , cu plimbări şi conversaţii...
E simplu sa intri pe mess unde prietenii stau cuminti aliniati pe categorii.
M-am gandit sa-mi pun si eu prietenii pe categorii , nu prea mi-a iesit socotela ...
Totii sunt cam în aceaisi categorie „prieteni si atat”, o legatură mai puternică şi mai reală .
Lumea virtuală în care se învart copiii ,adolescenţii, denaturează şi complică ideea de prietenie. Dacă am socoti câte lucruri bune se fac din prietenie am declara-o ca pe o
condiţie „sine qua non „ a existenţei umane . Sunt o militantă a acestei lumi paşnice
şi plină de prietenie , de adevarată prietenie în care să nu existe interese si minciuni.
Aşa cum scriam ,prietenii mei sunt valabili şi rezistă de cand ne-am întalnit prima oară
la şcoala generală , şi acest sentiment este aşa de puternic si de stabil încat , ne face sa ne dorim sa ne revedem fericiti si plini de viata de fiecare data . Nu e de ajuns sa mergem in acelasi cluburi sa purtam aceeasi marca de jeans sau sa ne schimbam masini dupa moda
lunii. Nu aceaste lucruri fac prietenia .Astazi notiunea se confunda foarte usor cu aceea de „cunostinta””...a!! cutarescu ..pai suntem prieteni ...frecventam acelasi club....!”
Ei , bine ,am fost putin nostalgica cu acest text , poate pentru ca a venit cu adevarat primavara , poate pentru ca sunt sarbatorile pascale , poate pentru ca traiesc intre tineri
si foarte des am sentimentul ca sunt asa de singuri si obositi incat ar trebui ca cineva sa le
spuna povesti frumoase despre viata si prietenie .

Capacele securităţii noastre …

2008-06-18T16:55:00.000-07:00

Mi-a fost dat să o trăiesc şi pe asta .Alertă de grad 0 , maşini negre cu antene multe şi
capacele de la canalizări sudate .Cine ar fi zis că orăşelul meu ,pierdut undeva în harta rece a estului va însemna ceva pentru cel mai puternic om al Planetei ...
Am uitat instantaneu de toate greutăţile , relele şi bunele comunităţii pentru a ne aduna
forţele şi minţile într-o singură idee,un target comun ...aşteptarea musafirului nr.1 .
Şi cum gura târgului nu tace , am aflat şi motivul pentru care ,marele om de stat , va păşii
sau mai bine zis , maşina prezidenţială ,blindată şi indestructibilă chiar şi pentru grenade,
va rula peste capacele sudate ale bietelor canalizări tomitane.Portul, este singurul motiv
pentru care tătucul Bush va trece pe aici ...pe unde au trecut şi grecii, şi romanii, şi
cine a vrut o slujbă mai bine platită , că de... a existat o vreme cînd ne mândream cu marile noastre realizări şantieriste.
La gândul că va trece pe strada mea un preşedinte american, m-am emoţionat până la
lacrimi, şi gândul mi-a zburat la bunicii mei care i-au aşteptat aşa de mult pe americani încât se întrebau dacă există şi dacă nu cumva cei ce plecau cu vapoarele spre ţara făgăduinţei ,se transformau în nişte fantome care mai scriau câte o scrisoare plină de speranţe deşearte.
Mi-a fost mie dat să trăiesc acest moment , când Constanţa noastră va fi binecuvântată (un cuvânt preferat al americanilor)de G.Bush..Nici că se putea mai bine,pe final de mandat, americanul din tată-n fiu preşedinte ne salută şi pe noi ,după ce a salutat pe unii
cu o simplă fluturare de mână , pe alţii cu nişte ecadrile de bombardiere ...
Şi tot minunându-mă de pregătirile atât de zeloase am dedus că serviciile ce asigură securitatea acestui eveniment epocal, au „mirosit „ un oareşce plan diabolic de infiltrare a grupărilor teroriste prin sistemul de canalizare rămas de la romani.
În fiecare dimineaţă, trec cu atâta mândrie şi încântare peste canalizările sudate şi fac „sâc” teroriştilor ,că na, v-am făcut-o fraierilor ....
Dar am şi o dezamăgire....în Bucureşti am aflat că ...pe capacele sudate ...au pus şi nişte
scotch reflectorizant... ce şmecheri şi bucureştenii aştia !!!

Românul s-a născut poet...

2008-06-18T15:49:00.000-07:00

« Vorbeşte pe lung » aşa sună sloganul unui spot publicitar din România . Dacă nu aţi aflat încă suntem 8 milioane de oameni muncitori şi 8,5 milioane de vorbitori în reţele mobile .Vorbim mult, lung , lat ,vorbim cum doriţi ...Suntem un popor vorbitor , cu minunate licenţe lingvistice , cu şi mai minunate locuţiunii obscene , ce s-o mai lungesc
Românul s-a născut poet !
Din poezie ne-am întrupat , din mituri …mioriţa de pildă ….ne-a stabilit clar idea de resemnare mioritică ...fie ce-o fi ...nuntă să fie ..si cu multe artificii dacă se poate ,
meşterul manole ... iţi stabileşte clar viziunea asupra vieţii de familist ... cand nu-ţi iese treaba ...bagă în linia întâi nevasta ....sacrific-o ....zideşte-o ....ca sa vezi de unde –a pornit violenta domestică !
nu te supara ...cititorule....aceasta este o transpunere în linie modernă , în varianta de copywriter pentru noua generaţie ....a valorilor noastre ...pentru ca românul s-a născut poet ! aşa spunea Alecsandri ....(ăsta cine-o mai fi ?)
Când ma gândesc cu nostalgie la vremea când mergeam la gradiniţă ...”să mă fac o doctoriţă” ....acum numai vrea nimeni asta ...copii vor să se facă “ nenea gigi becali “
“tanti elena udrea” “bănel, meme , adi de aur , salam sau vijelie “ ceva cu mulţi bani să fie!
Pe vremea aceea am invăţat celebra poezie atât de educativă “cateluş cu parul creţ...fură
raţa... şi se jură ca nu fură , jocuri de cuvinte atât de des auzite in spatiul carpato-danubiano-pontic ….încât nu ne mai miră nimic ...din ce se scrie acum...
Cine mai citeşte astazi ? sau ce se mai citeşte astazi? ....nu e o întrebare de concurs TV ..
Vă raspund tot eu ...păi daca românul s-a născut poet ....ce-i mai trebuie sa citescă ?
Ne trezim în fiecare dimineaţă cu textele noastre gata făcute , gata născute , cu care ne
îmbrobodim reciproc, partenerii, şefii, angajaţii , prietenii .....suntem maeştrii ,textelor
suntem făuritori de vorbe ,mari , mici , de lemn sau de gumă ...dupa nevoie ..
Românul …e poet nepublicat …cu opera în sertarul de la bucătărie…cu opera de guşă ( !!!) sau galandă poetică …nu te pune cu el ... mai ales cu cel tânar ….cu mutaţii poetice avansate cu texte postmoderniste ….ce mai frate …vai de Românul ce nu a scris o poezie …adică vai de poezia lui ….adică …vai de viaţa lui …. !!!

Femei , femei …femei

2008-03-13T17:40:00.000-07:00

Luna martie e luna cadourilor , e luna dedicată femeilor .Am căutat pentru documentarea la acest editorial ceva texte deştepte să mă inspire ,ceva despre femei, şi nu mare mi-a fost surpriza când am descoperit acest citat: „Există trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente şi majoritatea. (Rainer Werner Fassbinder)”
Fassbinder a fost un regizor genial care din nefericire a murit din cauza unei
supradoze. Gândul meu se îndreaptă spre întrebarea, dacă nu cumva omul chinuit de citatul de mai sus se consola cu nişte pilule? Că tare greu e să trăieşti cu povara repartizării femeilor pe categorii…Totuşi avea dreptate într-o privinţă ,dacă citim cele mai citite ziare ale României aflăm că există o ierarhie a cadourilor de 1 si 8 martie ,
fapt relatat pe larg …Simona Sensual …dacă nu ştiţi cine e …vă trimitem la lectură
a primit nici mai mult nici mai puţin decât „un Merţan de 60.000 euro „ surclasând de departe toată crema vip-urilor feminine de pe plaiul românesc.
Că regina porno Alina Plugaru (un nume predestinat muncii ,pe ogoare…pe multe ogoare ) s-a ales numai cu nişte „ochelari D&G” am spune că nu s-ar încadra la cea de-a doua categorie.
Cristina Spătar însă regina R&B,( doamne câte regine în ţara asta mică…) acumulează puncte şi se califică la două categorii si frumoasă şi deşteptă ,că doar un ceas Cartier , nu e de colea …şi a muncit şi ea destul …şi a cântat destul pe la unul pe la altul….
Acum serios, dincolo de speculaţiile mele , 8 martie , ziua mondială a femeilor, a pornit de undeva de departe din New York, din revolta unor muncitoare dintr-o fabrică de confecţii şi ţesături. În multe părţi ale lumii, Ziua Internaţională a femeilor este un moment al activismului şi al pledoariei pentru schimbare socială. Din punct de vedere istoric, aceasta zi a fost una care a adus împreună femeile, pentru demonstraţii şi acţiune politica globală.
Da, e foarte adevărat , dar ce ne facem fetelor? Că acum e de bon ton să ieşi la restaurant
să te dai puţin în spectacol, să uiţi de toate , de casă , de copii, să prelungeşti ziua cu noaptea în club , cu Flamingo Boys, Chippendale , şi alţii tineri viguroşi ai patriei
pe care să-i îndemni la acţiune şi politică globală …cum spuneam mai sus. Ce înţeleg eu din toată această dilemă? Păi,nu ştiu ce facem cu cea de-a treia categorie a lui fassbinder?
Ei bine, majoritatea , de 8 martie , aşteaptă să le fie lăsată această libertate de acţiune , pe care o transformă uneori spre indignarea celor cu IQ ridicat , într-o isterie fără rost ,vulgară şi compromiţătoare. Pe când fetele deştepte şi frumoase se dezbracă el , atunci când trebuie şi mai ales cu cine le trebuie , şi de aceea strălucesc şi devin modele demne
de urmat …Deşi îmi plac Happy end-urile , vă voi înduioşa la final … ştiţi cine a fost ce-a mai nefericită femeie de 1 şi 8 Martie ? Monica lui Iri …n-a primit nimic …iar eu nu mi-am putut stăpânii lacrimile …Săraca fată ….bogată !!! la ce categorie să o încadrăm ?

Sărbători ...comerciale !

2008-02-07T10:08:00.000-08:00

Aşa cum v-am mai spus în alte editoriale, tratez cu multă atenţie toate sărbătorile
legale,”ilegale” dar mai ales pe cele comerciale, aducătoare de beneficii şi de bucurie. Şi sigur v-aţi dat seama că acum, este vorba de ce-a mai inventată sărbătoare dintre toate , născută din inspiraţie şi geniu american , mult iubita „mall-urilor” Valentine’s Day
Păi , cred că femeia română în aşteptările ei primordiale aşează pe Sf.Valentin
undeva sus, sus , de unde dorinţa să i se împlinească şi el să o ceară de nevastă.
Aşadar dragele mele concitadine, valentinul să vă aducă,inelul cu diamant mult aşteptat, sau dacă nu este posibil, o compensaţie majoră într-o valoare cât mai mare şi mai liniştitoare, gen un mic peugeot sau jepp-uleţ, că tot se poartă.
Şi dacă tot vorbim despre iubirea plină de inimioare, mă întreb oare cum i-a spus
Nicolas scumpei Carla ....vrei sa fi Valentina mea ? sau ..mai bine nu!
Pentru că domnul preşedinte e un francez adevărat urmaş de Napoleon nu de ...valentini ...şi pentru că s-a potrivit perfect cu ce s-a spus despre Ştefan al nostru : „mic la stat mare la sfat „ a cerut omul un podium la parlament...să se vadă....
ehhh!!! dar să revenim pe melegurile noastre odinioară foarte francofone , acum nici nu mai ştiu cum denumite , pentru că la noi nimic din ce vine nu se pierde , dar nici nu-şi păstrează originalitate, ci se transformă, în te miri ce ... că tare aş avea curiozitatea de nu cumva cineva de sus care ne iubeşte ...sau ne izbeşte n-a pus la cale vreo scenă de telenovelă cu valentin şi valentina în variantă romă pe ilustraţie potrivită ,o manea cântată de un tril cu 5 octave ....ce-ar fi să dau o căutare pe google?
Acum ştim ce urmeză, într-o euforie incontrolabilă până şi eu voi sfârşi prin a colinda magazinele pentru mici daruri ,deşi nimeni nu m-ar certa dacă n-aş face asta .Dar ce-ar mai fi o mică amăgire în cotidianul controversat? Poate chiar legiferăm Valentinul şi desfinţăm Cnsas-ul , că noua generaţie e oricum născută obosită, şi urăşte trecutul infect al patriei. Că visează o mică americo-europă şi la noi, e logic...că doar ... ce mai e suta de euro azi? Mama şi tata trebuie să de-a copilului totul că alfel se simte oprimat şi sună la protecţia copilului...
Să concluzionăm totuşi povestea cu Ziua îndrăgostiţilor, că sună mai frumos aşa.
Ea s-a derulat în felul următor ; eu am avut o opinie , am exprimat-o liber , nu ştiu cine o să o citească , dacă da (spune-ţi părerea pe blog) e bine , dacă nu iarăşi bine , revenim după... cu procentele vânzărilor şi zâmbetele fericite ale comercianţilor .
Nu vreau să par ipocrită ,că n-am sărbătorit niciodată Dragobetele, dar nici nu l-a propus nimeni pe lista de petreceri...aşa că ... ....shopping ...shopping...shopping
Ah ! am uitat să te întreb , da, pe tine unicul meu cititor...ai vrea să fi Valentinul meu ???

Teoria cultivării …la români !

2008-02-03T18:31:00.000-08:00

miercuri, ianuarie 30, 2008

Dintre toate noile invenţiile ale lumii ,cred că două dintre ele au fost destinate de fapt… hărăzite românului. Pentru că mă uit cu surprindere în jurul meu şi constat cu stupoare că oricât de sărac ar fi românul meu , mobilul nu-i lipseşte .
Şi mă mai mir de un lucru , cât de obosit ar fi , n-ar pierde nici în ruptul capului vreun
episod din senzaţionala de acum „Elodia”.
Două îndeletniciri demne de luat în seamă mai ales acum, când timpul este comprimat şi
viaţa şi aşa de scurtă nu merită ratată, ci trăită la intensitate maximă .De aceea şi eficienţa românului de rând este egală cu vitalitatea la limită şi cu cei 5 neuroni ce îi mai rămân …după atâta concentrare
Că ne pierdem timpul spunând banalităţi la telefon şi că am făcut din asta o adevărată artă n-ar fi nimic , dar să şi plăteşti jumătate din salariul tău pentru aşa o distracţie numai la noi e posibil .
Şi privitul în neştire la televizor este de asemenea jocul de casă al conaţionalilor mei…
Sociologii şi analiştii de televiziune au dezvoltat diverse teorii despre influenţele acesteia asupra telespectatorului ,una din ele numită teoria cultivării, adică privitorului i se cam schimbă comportamentul şi i se cultivă alte atitudini şi intră într-o realitate alternativă , aceea transmisă de programele respective .
Ce cultivă programele noastre e uşor de dedus …tot românul e adeptul manelelor .
Nu mă credeţi , v-aş recomanda „să revedeţi „ programele naţionale de Revelion .
Nu ca aş avea ceva cu manelele , fac parte din viaţa noastră din cultura noastră ,de unde s-ar afla ea la margine , sau la periferie , dar să vezi o noapte întreagă un excessau mai bine zis un program „fără număr…fără număr …„ mi-a aprins un beculeţ,
şi mi-am zis că toate aceste lucruri au o legătură nevăzută şi încă neidentificată.
S-ar putea ca toate la un loc să facă parte din Brand-ul de ţară la care se tot chinuiesc nişte publicitari . Că dacă toată lumea face aşa, eu de ce m-aş opune, de ce m-aş aşeza pieziş fără să ştiu că opresc din bunul mers al elaborării , emancipării şi promovării unui Trend , MADE in ROMANI-A aşa cum a fost promovat şi la televizor.
Aşa că nu-mi rămâne decât să mă pun la punct şi să scriu un scenariu de telenovele
cu Elodia în rolul principal , si sa-l povestesc la telefon prietenelor , având în fundal o manea suta la suta produs romanesc pe care o înscriu direct pe locul I in topul preferinţelor mele mai ales lingvistice :„Pumnii mei minte nu are „ - made in R.

A venit vacanţa cu trenul din Franţa !

2008-02-03T18:30:00.000-08:00

sîmbătă, decembrie 22, 2007

Când vin sărbătorile de iarnă şi vacanţa , chiuim de bucurie şi dacă mai dă şi o ninsoare …suntem în al nouălea cer . Dar cu ceva timp înainte dehh!!….că ne-am planificat şi organizat şi noi ca nişte europeni ce suntem , am făcut un tur al agenţiilor de turism terestre şi internautice pentru a ne găsi locul potrivit şi dorit al vacanţei noastre.După un an plin de muncă şi stress (ca nu spunem normal oboseală) după bilanţuri pozitive sau mai puţin ,după eşecul găsirii Elodiei şi pornirea altor seriale mediatice ce ne bântuie nopţile …vrem vacanţă , crăciun si revelion …undeva …iar noi constănţenii ..invariabil …vrem la munte !!!!
Alegem , studiem , hotărâm până într-un punct ….preţul …la noi totul este mai scump.Cum se face asta , nu ştiu , dar mă minunez şi nu de una singură …că noi românii ne pricepem de minune la turism … facem ce facem şi mărim preţurile ,iar serviciile sunt acelaşi de când mergea mama şi tata în concediul atât de fericit din perioada de aur a României. Culmea e ..că şi mama şi tata ca toată lumea aleg alte destinaţii acum …mai exotice ,mai ieftine …
Aşa şi noi ..ne-am socotit : un revelion la Predeal te costa cat două la Viena ..adică frate ne ţinem tari…ce noi nu putem fi ca ei …ce imperialiştii aia sunt mai ceva ca noi , că doar suntem egali de acu’… Un revelion în club …deh ! cu „fitze” şi în trend unde toată noaptea , stai şi te uiţi pe pereţi cu un cocktail care( te costă cât un bilet de avion low cost până la Milano )se termină repede şi ronţăi toată noaptea măslina ….un revelion în club e egal cu o lună de muncă pe brânci de care nu vrei să-ţi aduci aminte …
Că tot aduc vorba de muncă , de robotizare de omul nou al epocii cuantice ,de cipurile încă neimplantate dar deja confecţionate pentru fiecare dintre noi …
mai bine facem revelionul la locul de muncă , la repetiţia zilnică , pentru a nu uita ceea ce viaţa, societatea , părinţii, şcoala ,propovăduiesc dintotdeauna ….
Că aceleaşi probleme legate de vacanţă , banii , calcule şi socoteli îşi fac şi conducătorii noştri iubiţi … la ei problema e un pic mai gravă …nu ştiu ..insula , elicopterul, jungla ? au alegeri grele ca munca şi grijile zilnice , că mulţi dintre ei săracii , au studiat anii întregi pe băncile şcolilor înalte ale Vieţii…
Ţie , cetăţean al acestei noi Românii , daca n’ai un’te duce nu-ţi rămâne decât să cânţi ca în copilăria ta de şoim al patriei zâmbind în soare din uşa blocului privind in zare , pân’ la anu’ care vine : A venit vacanta cu trenul din Franţa !!! la anu’ şi la mulţi ani !

Cine mi-a împuşcat ….. porcul?

2008-02-03T18:28:00.000-08:00

miercuri, decembrie 12, 2007

Sunt o cetăţeană atentă la toate îndatoririle mele …fie ele bune fie rele !
Privesc în mass-media cu mare atenţie cum ar trebui să ne aliniem la standardele europene, cu mic cu mare , cu plăcere dar mai ales cu silă…
Pentru că, a-l pune pe român la punct, la linie …. E o treabă dificilă…
Dă-i o obligaţie …şi l-ai terminat …Se vaită …se chinuieşte …inventează scuze
ca atunci când sună cineva neaşteptat la uşă …şi nu vrei sa-i dai drumul…..
Chestia asta cu Asomarea Porcului aproape că l-a dat gata !
Săracul Român s-a trezit într-un film Sf cu arme letale, greu de procurat
care i-au indus o milă mai mare faţă de bietul lui patruped din coteţ decât , lama
binecunoscută a cuţitului . Superpistolul de asomat porcul …e de negăsit …cum de
negăsit sunt şi firmele autorizate pentru acesta grea „ misiune” în preajma sfintelor
sărbători , şi anume …împuşcarea Porcului. Şi cum această situaţie trebuia reflectată
presa, acest „dulău de pază al democraţiei” şi-a făcut ca de obicei datoria …Acei puţini români care mai aveau şi ei în bătătura un porc „ natural –original -100%” s-au trezit că vor tăia …pardon!! împuşca…scuze!!! …Asoma porcul… conform legii la sfântu aşteaptă…..căci n-au cu ce..!!
Şi când n-ai cu ce ...te descurci ca odinioară , când se adunau vecinii şi prietenii , la sacrificarea animalului, la ţinut porcul, care de-un picior care de altul ,când răsuna valea , uliţa şi cartierul de guiţatul sfâşietor , urmând apoi în ordine cronologică , pârlitul (de unde şi expresia celebră „Băi Pârlitule „ ) spălatul, secţionatul şi cel mai important …mâncatul şoricului şi a pomenii porcului….Pai , cum să uiţi aşa ceva , cum să uiţi gustul şoricului proaspăt ….(că mă gândesc că dacă Proust ar fi fost român n-ar mai fi scris despre madlene …..) cum să –ţi anihilezi astfel de aduceri aminte …şi dorinţe ascunse …?
Bieţii europeni , nu le-a dat nimeni o mămăliguţă fierbinte cu cărniţă proaspăt prăjită şi nişte jumări alături , asortate cu pepene murat şi zeamă de varză acră….!!! Că n-ar mai fi făcut Crăciunul decât la noi la Români ….Dar vremurile se schimbă , noua generaţie
va Asoma Porcul On line în CounterStrike , vor petrece Crăciunul in CyberSpace şi vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi într-o minunata Second Life ….
Căci fraţilor de-aia am parafrazat o întrebare suburbană …. Cine mi-a împuşcat …maimuţa ? cred ….m-am gândit ……la viitor !!!!

La mulţi ani Români(c)a

2008-02-03T18:25:00.001-08:00

joi, decembrie 06, 2007

Mă întreb cu adâncă mirare cu fruntea plină de riduri , ce ne mai ţine în ţara asta …?
O tristă resemnare mioritică ? O ocupaţie practică şi existenţială care ne umple tot timpul? Obişnuinţa? …ca într-o căsnicie care şchiopătă de mult timp dar ne prefacem că ne iubim ca la început ? Cei din generaţia mea , care şi-au trăit
jumătate de viaţă în comunism şi aproape încă o jumătate în „aburita” democraţie
s-au cam împăcat cu gândul …deşi iluzia emigrării încă ne mai paşte …prin somn.
Ei bine ! Sărbătorirăm un „1 decembrie european „ …cu parada militară, cu emisiuni
cu suflet de Român de pe aici sau de pe dincolo …cu mici efuziuni .. dar vine şi întrebarea mea deşi sună a gol .
Câţi români au simţit că a fost ziua lor? Mai mari , mai mici „ Mailaţi „ cu care ne mândrim şi defilăm şi noi pe unde apucăm. Un amalgam desăvârşit de „card-isti” ,
„bancari”,”botanişti”, „ peşti”, „prostituate „de copii abandonaţi în propria lor ţară ,de
„podoabe „ care fac din România o fată frumoasă ,prost îmbrăcată , sulemenită
siluită , jecmănită şi pusă la colţul de ruşine ….
Dacă ar fi să fac radiografia zilei de 1 Decembrie am vedea cu toţii un „schelet”
amărât de atâta boală pe care am vrea să-l resuscităm câţiva nostalgici patrioţi…
Câţiva studenţi eminenţi la Hardvard şi Princeton, câţiva dintre cei ce „luminează” prin Silicon Valley sau pe unde i-a trimis soarta, câţiva oamenii oneşti , pentru care
ziua asta a fost ca un cui încins înfipt in inimă si-n creier ca o durere seacă şi ca un
„ţiuit „puternic pentru viitor .
Ce să facem cu Romanica noastră ?... geopolitic vorbind ….ne putem europeniza rapid
ne putem transforma în cetăţeni minunaţi …aşa ca europarlamentarii noştri …
Căci ţara nu suntem noi ci Ei . Ne salutăm şmechereşte cu regele Spaniei , ne batem pe burtă cu restul lumii ,suntem mândrii de noi de curcubeul american coborât cu atâta regie în minunate aplauze deasupra noastră . Patriotism ?
Staţi aşa , am folosit un cuvânt demonetizat …..demagnetizat ….marginalizat …..
Sau mai bine ar trebuii să va întreb şi eu ca o cântăreaţa de altfel talentată care a deschis gura şi a grăit : ce e vreo diferenţă între sentiment naţional şi naţional…ist ?
Şi dacă mai e vreo şansă pentru ţara asta ,haideţi fraţilor să o găsim …în copii noştri ,în educarea lor , în readucerea valorilor pe scara aia minunată pe care am urcat pe cine nu trebuia …să deschidem ochiul ala mare şi să ne gândim că avem o singură resursă ,inteligenţa naţiei ….Si să reflectăm la cum bine a zis un profesor : Românului nu-i lipseşte idealul ,mărimea lui e problema !!!

Fericirea se măsoară cmc/mp

2008-02-03T18:12:00.000-08:00

duminică, octombrie 28, 2007
Fericirea se măsoară cmc/mp

M-am născut la doi paşi de poarta stadionului, Stadionul Faru”. Unde m-ai pui că-s leat cu nimeni altul decât Gică, Gică Hagi ...şi ca orice copil de cartier, fotbalul mi-a acoperit
cu o foiţă fină de staniol , copilăria . Pai, ce bucurie să stai aproape de un”erou „ de un marcator , de un fotbaliator , care parcă devenea zeu şi noi copii din cartier supuşii lui…
Staniolul iţi prevestea un altfel de trai , o altfel de viaţă …scăpai de normalitate cenuşie … Acum lucrurile sunt altfel ….parcă toată lumea ,dar toată lumea de pricepe la comentarea cât de avizată a unui meci, a unor mici …berici , şi fetiţe nu prea mici ca nu-i legal…. Mă gândesc şi acum la meciul cu Olanda …ce meci ….ce ploaie ….ce rezistenţă ce rabdare …ce scor …Ce marketing ! Bergenbier ştie de ce ! Mii de români au purtat cu mândrie , mantiile galbene de ploaie bergenbier .. mii de români au răbdat în ploaia măruntă şi în vântul rece cu stoicism si abnegaţie , 90 de minute de graţie ….
Graţia s-a prelungit şi după….after party …strada mea de lânga stadionul Faru …cu nume de rezonanţă nomenclaturistă „Primăverii” , pe care se prelinge atât de elegant
Mybachul lui JiJi la meciurile importante şi chiar maşina prezidenţială …strada mea a devenit si ea participantă activă la marea sărbătoarea a fotbalului King.
Şi cum spuneam fericirea de măsoară în cmc/mp …ploaia si berea au curs regeşte
lăsând în urmă o pată galbenă , miile de mantii plutind în ploaia şi vântul rece , precum punga aceea minunată din american beauty…..oare? nu e mai potrivit Romanian dirty?

Hai să dăm la „(the) Fish „

2008-02-03T18:09:00.000-08:00

miercuri, octombrie 10, 2007

Sigur aţi văzut măcar una din numeroasele reclame ce te ademenesc la pensia privată...
Ademenirea aceasta este de cele mai multe ori atât de dură ,încât mă întreb ce gânduri au tinerii de astăzi când văd o tânără frumuşică ce aşteaptă cu înfrigurare de la asigurator să-şi vadă “bătrâneţea asigurată” întruchipată însă de o splendidă proteză dentară...
Cred că o astfel de perspectivă sumbră l-a bântuit si pe tânărul artist clujean Claudiu Cândea care expune la galeria The Fish (felicitări pentru iniţiativă patronilor)cinci lucrări de dimensiuni mari sub titlul “Anestezia”.
Lucrări te înfioră, îţi plac şi displac în acelaşi timp. Mână bună , desen clar care umple pânza , acrylic şi pastel , duritate şi gingăşie .Femei frumoase, o anatomie bine proporţionată ,în griuri şi tuşe negre ,numai inciziile şi eviscerările în nuanţe de roşu de la intens la stins….
Ce l-a determinat pe Claudiu sa jupoaie pielea frumoasă de pe omoplaţii unei tinere
ca apoi sa vâre (în desen evident) o mână pe sub piele …nu ştiu sa vă spun ….mă gândesc poate la alienarea care ne paşte , poate răutatea generală pe care o trăim şi nu prea o conştientizăm...
Poate aceea frumuseţe a lumii a luat alte forme , cum spunem la început alterate ,
dacă o bătrâneţe lipsită de griji însemnă să te bucuri dacă la pensie îţi poţi cumpăra liniştit un cărucior sau un cadru metalic cu care sa te deplasezi . E firesc ca tinerii să nu-şi mai dorească nimic …decât o anestezie !!! care sa-i poată scăpa de toate grijile .
Dar să închei într-o notă optimistă , sunt şi reclame cu pensiile private , poate cele mai multe , cu pensionari veseli si fericiţi care şi-au achiziţionat din pensia privată …e ?! ce credeţi ?…o undiţă …şi cu cel mai telegenic zâmbet …ce fac? …nimic mai simplu …dau la peşte !! Aceasta nu e o poveste pescărească dar conţine elemente comune …
Ademenire ,calm , anestezie, alterare, bătrâneţe si The Fish !!!

Românul s-a născut poet…

2008-02-03T18:06:00.000-08:00

Românul s-a născut poet…

« Vorbeşte pe lung » aşa sună sloganul unui spot publicitar din România . Dacă nu aţi aflat încă suntem 8 milioane de oameni muncitori şi 8,5 milioane de vorbitori în reţele mobile .Vorbim mult, lung , lat ,vorbim cum doriţi ...Suntem un popor vorbitor , cu minunate licenţe lingvistice , cu şi mai minunate locuţiunii obscene , ce s-o mai lungesc
Românul s-a născut poet !
Din poezie ne-am întrupat , din mituri …mioriţa de pildă ….ne-a stabilit clar idea de resemnare mioritică ...fie ce-o fi ...nuntă să fie ..si cu multe artificii dacă se poate ,
meşterul manole ... iţi stabileşte clar viziunea asupra vieţii de familist ... cand nu-ţi iese treaba ...bagă în linia întâi nevasta ....sacrific-o ....zideşte-o ....ca sa vezi de unde –a pornit violenta domestică !
nu te supara ...cititorule....aceasta este o transpunere în linie modernă , în varianta de copywriter pentru noua generaţie ....a valorilor noastre ...pentru ca românul s-a născut poet ! aşa spunea Alecsandri ....(ăsta cine-o mai fi ?)
Când ma gândesc cu nostalgie la vremea când mergeam la gradiniţă ...”să mă fac o doctoriţă” ....acum numai vrea nimeni asta ...copii vor să se facă “ nenea gigi becali “
“tanti elena udrea” “bănel, meme , adi de aur , salam sau vijelie “ ceva cu mulţi bani să fie!
Pe vremea aceea am invăţat celebra poezie atât de educativă “cateluş cu parul creţ...fură
raţa... şi se jură ca nu fură , jocuri de cuvinte atât de des auzite in spatiul carpato-danubiano-pontic ….încât nu ne mai miră nimic ...din ce se scrie acum...
Cine mai citeşte astazi ? sau ce se mai citeşte astazi? ....nu e o întrebare de concurs TV ..
Vă raspund tot eu ...păi daca românul s-a născut poet ....ce-i mai trebuie sa citescă ?
Ne trezim în fiecare dimineaţă cu textele noastre gata făcute , gata născute , cu care ne
îmbrobodim reciproc, partenerii, şefii, angajaţii , prietenii .....suntem maeştrii ,textelor
suntem făuritori de vorbe ,mari , mici , de lemn sau de gumă ...dupa nevoie ..
Românul …e poet nepublicat …cu opera în sertarul de la bucătărie…cu opera de guşă ( !!!) sau galandă poetică …nu te pune cu el ... mai ales cu cel tânar ….cu mutaţii poetice avansate cu texte postmoderniste ….ce mai frate …vai de Românul ce nu a scris o poezie …adică vai de poezia lui ….adică …vai de viaţa lui …. !!!

www.zilesinopti.ro editia de constanta