La omu’ sărac...

E o vorbă din popor ..”nici un necaz nu vine niciodată singur „ ... aşa cred că-şi zic în gând milioane de români.După ce că anul... a adus ce ne aşteptam dar nu credeam...adică adevarata criză...o mai apucă şi pe mama iarna să facă pe nebuna şi să-nceapă zbenguiala la -25 de grade....huuuuu!!! Frig de crapă pietrele şi îngheţă ţevile...trecem pe pilot manual şi intram în relaţie directă cu zăpada, bocanicii şi lopata.Deh! Dacă ne năşteam mai în nord nu ne speriam aşa uşor, dar fară antrenament simţim crivăţul şi în piept şi-n buzunare. Mai ales în buzunare. Şi buzunarele în general sunt cam ...goale.. Şi când te gândeşti, astă vară ce bine era, şi ce distracţie, plajă, mare, soare, o banană, o îngheţată, o salată, o măslină o scobitoare „străină „ o gogoşă-nfuriată, bere blondă, şlapi, tricouri şi bermude, aveam ce bea şi ce....să mai vorbim. Că te-ntreb eu acum când stai cu ţurţurele deasupra capului ca sabia lui ...războinicul luminii...(numai că ăla are palat aurit şi calorifere babane, maybach şi haină de blană şi meleoane ...) te întreb : toată vara ce-ai făcut ...? pe bune ... ai pus şi tu leu peste leu să faci o mică gradină zoologică şi lemn peste lemn să ai ce pune pe foc ? ah ! stai la bloc ...am înţeles ... Situaţia e în plină criogenie dragii mei constanţeni...şi ţara noastră a intrat în stare de urgenţă ...în privinţa frigului ..că în alte privinţe eram demult. Pe unii ia apucat direct boala copiilor, şi când a scazut brusc temperatura, lor le-au scăzut neuronii...până la ultimul ....ultimul cu care s-au dat cu schiurile şi banana gonflabilă prin staţiunea montană Mamaia. Şi aşa va fi pustie săraca ...ne pregătim să fim şi localnici şi turişti, fie vară fie iarnă. Iarnă grea cu omăt mare ...cât casele cât trotuarele, cât parcările ...suntem sub stapânirea zăpezeilor...de-ţi vine să fredonezi un şlagăr de inimă albastră de-al unuia Adamo, dar şi un poem celebru al lui Villon „Ou sont les neiges d’antan?” adică unde sunt zăpezile de altădată ale copilariei...când nu ne panicam aşa uşor, dar nici sensibili ca un pui de găini, nu eram şi nici nu stăteam toată ziua cu fervex-un în ceai şi cu gândul la facturile de plată...O zi cu zăpadă la Constanţa era o mare bucurie ...acum si copiii sunt speriaţi ... pe când noi abia aşteptam să ne bulgărim şi să ne dăm cu sania ...aia de lemn ..amărâtă pe care abia aşteptam să o scoatem din magazie la prima zapadă. Dar să continuam cu vorba sfântă din popor că ...la omul sărac nici ...căldura nu mai vine ...Cică gazul vine cocoloaşe de la cazacioc ca şi noi dam banii cu ţârâita ....la factura de 5 milioane de euro pe zi ?...văd deja în ceaţă ... Aşa că vă mai spun o vorbă din popor ..rastalmăcită” Omul înţelept îşi face vara sanie şi iarna o pune pe foc” !!! Dar să nu ne lăsam copleşiti ...mai bine înţepeniţii dacă ai nenorocul să ai domicilul la întorsura frigului ..pardon buzăului cu -34 grade ...ştiţi teoria mea cu românii popor unic şi descurcăreţ...trecem noi şi de data asta ca fat frumos peste mări şi ţări ...şi noi şi mai repede şi mai uşor că patinăm direct pe Marea Neagră că săraca e un
sloi ...unde ? păi în ţările calde ... şi apropos de soluţii ..nu vreţi să propunem deschiderea unui consulat pentru emigrări in Congo ????

Ce ne-a adus anu’...?

Eu, în anul 2000, pardon 2010, îmi imaginam o cu totul altă lume. Adică, proiecţia lui 2010 în copilăria mea ţinea de lumea fantasticului, a tehnologiilor avansate, de robotică, S.F.-uri... şi ce... oare am greşit?! Păi, nu v-aţi trezit încă mititeilor în capsulele voastre, în programul vostru, în munca voastră organizată, în creditele care va robotizeză, în mass-media care emite opinii şi voi le luaţi ca atare că sunteţi în perioada de post gândire, de imbecilizare în masă, pe mese şi sub mese???... O lume în care securitatea se poartă la greu şi, totuşi, celebrul microcip n-a apărut, dar avem încă urechelniţe, pâlnii şi stamate. Cum care stamate? Păi suntem în lumea lui Urmuz. Ei, care urmuZ?... Ăla de-l învăţam odinioară la şcoală că, apropos, atunci mergeam mai des la şcoală. Acum... pe sponci şi pe apucate că, deee!... azi e grevă, mâine se dau libere şi poimâine se dă o lege a eradicării şi... uite ce bine va fi! Aşadar, noi în anul 2010 am primit sorcova direct în moalele capului şi cum românul e tare de cap, s-a rupt sorcova, s-a subţiat şi bugetul... în schimb avem miniştri, avem valoare, vrem turism la munte şi la mare...
În visele mele cu anul 2010, TGV-ul (trenul de mare viteză) era un mic copil. La ce sisteme de transport visam... la ce autostrăzi şi infrastructuri... că mi-e greu să mi-le reamintesc. Cică, în 2010 mai cresc vreo 45 de km de autostradă care - evident - ne va costa cât o navă spaţială... Dar ce? Comentaţi?! Păi, nu ştiţi că acum golful va fi sport naţional?! Să-mi spuneţi mie că nu ştiţi că anul ăsta a venit aşa, cu un curent puternic, nu prea ştiu din ce direcţie, dar a cam trântit uşa marilor cluburi de fotbal şi staff-urile ies acu’ pe din dos că... deee... cine învârtea „meleoane, meleoane” pe ritmuri de manele, manele. Ahhh! Staţi că am atins un nerv sensibil. Ce ne facem?! Rămânem fără muzică naţională?... Păi, n-aţi auzit că se impozitează dreptul de (h)autor „mâncaţi-aş...”, că doar nu pe poeţi îi afectează cel mai tare, ci pe oamenii de cântă şi ne încântă. M-am luat cu vorba şi am uitat de lucrul cel mai important: a venit una, „Gripa Porcină” şi s-a îndrăgostit de noi. Cică... are de făcut o normă pentru care a fost inventată şi o bornă pe care o să scrie „adio şi n-am cuvinte” pentru că... n-ai fost cuminte. Eh, dar anul a trezit pe toată lumea şi dintr-o dată ne-am năpustit la vaccinare. V-am spus că nu sunt departe de S.F.-uri, numai că eu îmi doream ceva frumos şi mi-a luat-o înainte james cameron cu o lume nouă, pandora în care viaţa se trăieşte simţind şi iubind cu emoţie şi sinceritate... o lume pe care omenirea în acest film avatar, că despre un film şi regizorul lui vorbeam, omenirea aduce distrugere şi răutate... Deci, ce aduce anu...?! Aduce ce vrem noi. Gândiţi-vă la...
(va urma)

Apropo... La anu şi la mulţi ani!

Ce ţi-e şi cu politica asta... în sfârşit, în ultima lună a anului au debutat şi primele bancuri cu politicieni... şi, culmea, multe dintre ele le-am auzit la televizor, la o emisiune. Aşa că, pe această cale îi mulţumesc lui Andi Moisesu pentru ultimul „Apropo...”, o emisiune care devine pe zi ce trece tot mai haioasă şi întăreşte ideea că românul nu s-a născut poet, s-a născut umorist... Că eram primii la băşcălie şi la bancuri nu trebuie s-o spun eu, au spus-o mulţi alţii înaintea mea şi au şi exemplificat. Din perioada embrionară, românul a glumit, a râs în momentele de criză şi a plâns în momentele de fericire... cica de la daci ni se trage... aşa s-a transmis fiorul. De aceea, bărbatul român chiuie la divorţ, iar la nuntă... susupină. Femeia română e de obicei energică, revoltată şi de sorginte tragică. De aceea, l-am inventat pe Bulă care făcea casă bună cu bancurile lui şi, mai ales, atrăgea atenţia asupra ingeniozităţii şi sexualităţii precoce a românului, altă latură foarte bine dezvoltată. Bulă nu a existat nicodată pe hârtie nici ca text, nici ca imagine. Nimeni nu a avut în ţara asta o asemenea popularitate... fără marketing. Doar din gură în gură, Bulă s-a plimbat ani de zile în toată România şi i-a răzbunat pe toţi românii obligaţi la muţenie. Acest personaj merită un Nobel pentru curaj, rezistenţă, invizibilitate şi inexistenţă materială. La fel de bine, el putea fi cel mai celebru condamnat la moarte pentru uneltire împotriva statului şi partidului, deşi era o hologaramă a milioane de români. Ei bine, n-am învăţat nimic din şcoala lui Bulă,n-am urmat nici un sfat de-al lui, după ce ne-a susţinut atâţia ani... L-am abandonat. L-am uitat şi, uite aşa şi spiritul „râsu’ plânsu’” s-a dizolvat. Acum nu ştim decât să ne văicărim, să clevetim, să uneltim, să distrugem şi... să urâm. Bulă, chiar şi pe cei răi îi ataca într-un mod haios şi unic care făcea din noi un popor diferit. Nu mai suntem ospitalieri, veseli şi dezinteresaţi. Suntem veşnic speriaţi şi îngrijoraţi, lacomi şi invidioşi. Bulă vorbea despre câte-n lună şi în stele într-un singur stil. Pentru că Bulă avea STIL... Mă rog ca mintea românescă să mai nască sau să renască un Bulă, arma dură împotriva prostiei... şi, uite aşa, cum spuneam la început, mai am o speranţă... asta ca să bat un Apropo...
(va urma... la anu şi „La mulţi ani!”)