Am un sentiment de bucurie şi de nostalgie când scriu despre sărbători şi despre aceste zile pline, parcă făcute pentru linişte noastră, zile dătătoare de optimism şi bunădispoziţie.
Anul 2008 un an plin de surprize în mare parte neplăcute pentru noi toţi, acum mă îndemnă să scriu cu mai multă grijă, cu mai multă înţelegere.
Cine se gândea ca vom trece prin acesta recesiune economică, că vom fi precauţi şi
că darurile de anul acesta vor fi tot mai scumpe şi la propriu şi la figurat .
Prietenii mei ca niciodată au devenit casnici şi plecările parcă nu ne mai îndeamnă la aventură. Pe neaşteptate am devenit mai apropiaţi de părinţi de prieteni .Sărbătorile noastre vor fi mai frumoase mai blânde, dăruind căldură şi bucurie aşa cum e normal .
Dacă în imaginile idilice cu sărbători de iarnă , moşul vine şi aduce daruri, acest moş
l-am putea întruchipa fiecare dintre noi şi imaginea ar deveni naturală.
Oamenii au nevoie de oameni şi apoi de obiecte.Nimic nu poate înlocui o vorbă bună, un zambet o îmbraţişare .Mulţi dintre noi , prea ocupaţi cu urcuşul pe scările carierei sau ale
bunăstării,uitam lucruri sau gesturi atât de fireşti pe care oamenii simpli le fac din suflet, fară calcule sau reţineri. Un weekend nefericit petrecut în spital , mi-a mai dezvaluit încă o dată, ca o repetiţie necesară ce înseamnă nobleţea necăutată, simplă, pornită din inimă, fară nici o urmă de interes . Scriu despre o lecţie primită, pe care vreau să v-o împărtăşesc acum de sfintele sărbători, reamintindu-mi oare pentru a câta oară , că în faţa unei suferinţe mari, a unei nenorociri sau in cazul meu în faţa bolii suntem egali, şi dezbracaţi de haine - aceleşi fiinţe în faţa unui singur dumnezeu .
Să fii omenos , să respecţi şi să iubeşti e o întreprindere din ce in ce mai grea pentru noua generaţie, dar ea are o scuză , lipsesc modelele. Noi trebuie să fim sau să devenim modelele copiilor noştri. Aşa cum vă mărturiseam, într-un salon de spital nerenovat unde durerea era la ea acasa, şase femei îşi ofereau cu bunătate ajutorul, iar eu primeam o lecţie de omenie şi de viaţă. Urările mele se duc acum către Gabi, Stela, Marioara,mamaia Popov, către toate femeile în suferinţă, către toţi oameni care nu se întâlnesc cu bucuria în aceste zile şi gândul meu bun sper să trecă măcar cât un fulg de nea pe fereastra casei lor. Mi-aş dori ca toţi copiii să-şi dorească să devină Moşi Crăciuni, şi lumea să fie mai bună şi mai curată, aşa cum, bunica mea, mama mea îmi tot spuneau, sau minunatul colind pe care îl cântam de generaţii ca o ştafetă preţioasă ,ca o ştafeta
miraculoasă . Aşadar, din toată inima mea vă doresc Sărbători fericite –sărbători liniştite !
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu