Portocala mecanică şi prelucrarea prin aşchiere

Scriu acest text cu un sentiment de uşurare.Am trecut şi peste asta . Românul e tare ca stânca , şi la bine şi la greu .La greu mai ales, şi parcă prea des . Am tot sperat să scriu despre o victorie, despre cum, noi cei mai mulţi prelucrători prin aşchiere din Europa am fi prins în menghină portocala mecanică şi-am fi găurit-o cum am fi vrut ... dar am uitat ce generaţie sunt eu .
N-a fost să fie ...Milioane de români , această specie deosebită, am stat care pe unde am apucat, cu sufletul la gură, cu plasma lângă burtă şi cu bere-n nas ... nici “prietenii nu mai ştiu de ce “ aşteptând ceva ce parcă nu mai vrea să vină. De parcă am retrăi veşnic o obişnuinţă. O obişnuinţă ce duce la eşec şi chiar la o plenitudine a eşecului, o acceptare, o resemnare, parcă propagată de mitul Mioriţei şi al baciului moldovean .
O victorie, un succes, după atâta imagine înnegrită de tuşul tipografic al veştilor de pretutindeni,în care românul face ce face şi iar dă cu “bâta-n baltă” cu “cuţitul în vreo batrînă” sau cu “ranga-n bancomat”, ar fi răzbunat partea bună şi ne-ar mai fi adus un plus de fericire colectivă.
Dar să explicitez ceva absolut neceasar cititorului din generaţia de după 89, şi anume :in România ceauşistă , cele mai multe licee erau industriale şi cei mai mulţi absolvenţi aveau diploma de “prelucrător prin aşchiere “. Acestă denumire m-a fascinat vreme multă
şi poate nici acum nu am o viziune clară, dar e ceva curios e că am asociat acesta cu portocala mecanică , cu fotbalul şi mîndria naţională.
Trebuie în schimb să recunoştem că la organizare , participare şi galerie am fost la înalţime. Cu avioane lowcost , cu maşina sau cu autocarul s-a adunat românul mic cu mare să participe la un campionat al Speranţei. Îmbrăcaţi de marketingul inteligent al unui producator de bere, care a colorat în galben România , s-au vopsit, au cântat , au tresărit şi au lăcrimat într-un cuvânt au trăit la intensitate maximă toate meciurile din tribune, şi au scandat “Hai România “ pe străzile elveţiene. Dar gurile rele spun că olandezi , ne-au luat şi la galerie .Au fost mai mulţi , au tropăit mai tare din papuci lor de lemn dar mai ales au avut “scenografie de stadion”, şi portocala mecanică s-a rostogolit elegant de 2 ori în poarta noastră.
Dar să revin la analiza mea şi să deduc că am greşit.. că Tamaş , Chivu, Lobonţ nu ştiu ce liceu au absolvit, dar generaţia de la Sevilla sigur au ştiu să prelucreze prin aşchiere o cupă , una singură dar de neuitat.”Hai România “